Codrin Scutaru

Semnificația demisiei lui Emil Boc

2012-01-28T11:38:00.000-08:00

Emil Boc a apărut în peisajul politic la un moment dat când Petre Roman, pe atunci charismaticul președinte al Partidului Democrat, se ocupa de întărirea filialelor județene ale partidului. Drumurile l-au dus pe Roman la Cluj...
Acolo, sondajele de opinie (nefericite oglinzi ale unei realități cu repercusiuni și mai nefericite în viitor), spuneau că lider de filială municipală la vechiul și respectabilul municipiu Cluj-Napoca ar fi dorit de clujeni un tânăr intelectual, erudit, universitar, select. Alegerea avea să fie tânărul asistent sau lector Emil Boc.
Încet, încet, cel care avea să ajungă lider de filială județeană și apoi primar al Clujului istoric, devenea o voce importantă în partid. Disciplinat, Emil Boc a ajuns om de încredere al președintelui partidului Traian Băsescu, devine el însuți președintele PD și mai apoi a fost desemnat premier în 2009, conducând toate guvernele de atunci încoace.
Marchează câteva momente penibile, precum căderea de pe balustradă la o emisiune televizată, urmată de luări prea voluntare de atitudine, de la o altitudine scăzută, care-i aduc edtichetări și proecle.
În această calitate, de prim-ministru, implementează politicile pornite de la Cotroceni cu aceeași disciplină. Astfel, regimul politic care marchează concomitența cu austeritatea României își capătă numele istoric de regimul Băsescu-Boc.
După 3 ani de guvernare, premierul Boc este prins în iureșul revoltelor de stradă care cer demisia celui care a inițiat în 6 mai 2010 măsurile de austeritate, sub pretextul salvării României de tăvălugul crizei mondiale, Traian Băsescu. PDL se delimitează de Băsescu, fosta lor locomotivă. Patricidul pare a se produce. Liderul PDL de facto își pierde atribuțiile și liderul în funcție Emil Boc preia partidul prin o parte din conducătorii acestuia. Băsescu se îndreaptă cu pași repezi spre a doua sa progenitură, UNPR, lăsând PDL-ul unui Boc tot mai obosit.
Demisia pe care președintele Băsescu o poate cere acum premierului Boc, fără consens politic, ar fi un act de liniștire a străzii, nu o soluție. Demisia lui Boc însă poate însemna la nivel simbolic în mentalul colectiv chiar sfârșitul regimului Băsescu-Boc, sfârșitul sărăcirii românilor pentru cei mai mulți. Astfel, creatorul este indisolubil legat de creația sa inițial obedientă, acum lăsată de capul ei.
Cerând sau acceptând demisia premierului, Traian Băsescu poate cădea odată cu Emil Boc, pierzând din încrederea populară procentele puține pe care le mai are. De aceea, logic, pare uneori a reveni la decizia de nu îl lăsa pe Boc să cadă, precum odată la emisiunea lui Andrei Gheorghe. Băsescu nu dorește ca Boc, devenit piatră de moară, să îl ducă la înec decât după ce reușește decuplarea de imaginea unui regim care s-a imprimat profund în starea de spirit al românilor.
Sursa foto: gandul.info

Isărescu? Nu. Dor ISAR. Propunere de ministru de finanțe tehnocrat

2012-01-27T14:44:00.001-08:00

În cele ce urmează voi deschide galeria unor propuneri pe care le voi face și supune dezbaterii, ca specialiști capabili să devină viitori demnitari responsabili. Într-o țară abandonată mai demult iresponsabilității care-și caută zilele acestea în stradă revenirea la normalitate.
Mitul tehnocratului capabil de la BNR pare pentru mine, cel din generația 30+, desuet. Din mai multe motive. Fiind week-end voi spune doar că m-am plictisit. Nu mă dau pe spate nici apartenența la grupuri oculte de tip guverne mondiale, trilaterale și altele.
Mă dau pe spate în schimb atitudinea și responsabilitatea față de ce vrei să faci. Și concentrarea pe ceva ce știi să faci întru folos propriu în privat și pentru ceilalți, dacă te implici public.
Astfel încât azi vin cu o propunere de ministru de finanțe pentru România.
Lucian Isar este un economist de 35 de ani, absolvent de master în matematici la Oxford și doctor în economie. Fost vicepreședinte la două bănci de prestigiu Citi Bank și Bancpost. Actual analist economic de cea mai autentică ținută. Invitat permanent la dezbateri pe teme economice naționale sau de interes economic european și mondial. Nu face parte din sistem. Știți voi care. Nu are nevoie de legături privilegiate cu Înaltele Porți Economice: FMI și Banca Mondială. Din simplul motiv că știe ce fac aceste înalte porți cu ale lor biruri.
Poate câștiga la orice oră o dezbatere cu economiști de clasă dar mai face ceva. Mai știe să facă.
Ce m-a impresionat la Lucian Isar este dorința sinceră de a se implica civic pentru a pune umărul la scoaterea României din nămeții crizei sale structurale.
Ne-a explicat pe rând în ultima perioadă care e treaba cu deficitul, de ce austeritatea nu trebuia să fie tocmai așa și cum se planifică să ieșim bine pe hârtie în anul curent.
CV-ul ministeriabilului de la Finanțe îl puteți citi AICI iar blogul său foarte interesant și actual AICI (www.lucianisar.com). Tocmai l-am adăugat și la blogroll. Merită din plin.
Aștept părerile voastre despre ISAR. Un economist tehnocrat care poate să îi spună NU oricând lui Isărescu.

Analiză politică: România protestează. Ce va fi după?

2012-01-25T15:39:00.000-08:00

La debutul anului 2012, un an în care părea că prima lună a sa avea să fie una a liniștii și strategiilor, românii s-au revoltat protestând împotriva regimului politic marcat de măsurile de austeritate considerate a fi prea dure de cei care sunt puși să le plătească costul. Săracii și oamenii medii nu mai au răbdare. O anumită elită junimistă nu mai are răbdare. Cei mai mulți par a nu mai avea nervi pentru mai multă împilare directă sau indirectă.
Opoziția politică s-a raliat opoziției populare din stradă. Politicul se alătură socialului. Fără a-și pierde multe din tarele sale, opoziția politică a marcat printr-un miting orchestrat în principal de PNL. Crin Antonescu în formă, secretarul general Hellvig a demonstart cine este. PSD s-a alăturat. PC a demonstrat că, prin atitudinea liderului său Daniel Constantin și a echipei sale, poate fi un partid însemnat.
Puterea a pierdut teren prin tăcere și prin acceptarea, ca să nu zic mai mult, a jocurilor de gloate dintre anumiți manifestanți ciudat de violenți însă oarecum militarizați și forțele de ordine împuținate de faptul că o parte din ei păreau a-și fi schimbat uniforma cu altceva. Protestele spontane nu au ținut cont de diversiuni posibile. Au continuat să arate o realitate care respingea un tip de guvernare.
Schimbarea acarului Păun, ministrul de externe Teodor Baconschi, autorul postării în care denumea manifestanții în mod negativ, nu a marcat decât întărirea UNPR ca influență în arcul guvernamental. În plus, Marian Sârbu, președintele UNPR, arăta că s-a ajuns aici prin incapacitatea guvernului și mai ales, a premierului, de a face dialog social. Obișnuința monologului determină uneori aceste efecte.
Zăpada care a curpins România aduce o nouă realitate. Frigul va lupta cu protestatarii. Nemulțumirea nu se poate însă astfel ostoi. Ține de ruperea demnității făcută ca o impietate prea des către prea mulți.
Opoziția a propus soluția extremă a demisiei din Parlament. Un act care poate fi unul istoric. PNL face din nou primul pas. PSD șovăie dar, poate, în final, va alege să participe la un moment crucial sau va alege comfortul personal al unui fost partid mare hrănit din funcții numite prea des și câștigate prea rar. Populația ar putea să nu mai aibă răbdare cu opoziția dacă aceștia nu pun pe masa speranțelor populare soluția extremă de tras semnalul de alarmă.
Premierul Boc trebuie să plece. Decizia Curții Constituționale de respingere a legii alegerilor comasare, locale și parlamentare, ar trebui să se constituie într-un motvi suficient pentru implementatorii măsurilor de austeritate.
Cu toate astea, protestatarii cer în principal demisia președintelui. Tot mai puțin probabilă. Băsescu nu acceptă revolta populară, tratând-o mai degrabă ca pe o nemulțumire a marinarilor săi. Strada a cerut capul lui Băsescu.
Președintele României propune în schimb o solidaritate. O solidaritate cu măsurile sale de austeritate care-l pot face Eroul Salvator al României în opinia sa. Sau cel mai detestat fiu al poporului pentru cei mulți din strada și...cu strada-n suflet. Și pentru cei încă tăcuți de după perdele, care sunt cu inima alături de cei care au protestat. Mai puteți?

Împreună, pentru România, până la capăt - mesajul liderului secund al PNL, Eduard Hellvig

2012-01-23T11:18:00.000-08:00

Dragi prieteni,

Vă mulțumesc pentru faptul că ați răspuns apelului nostru de a vă alătura mitingului USL din 19.01.2011. Ziua aceasta va rămâne în istorie.

Datorită energiei voastre și dorinței manifeste de a trăi într-o Românie demnă, simt că familia mea are un viitor aici și că pot crește un copil în această țară!

Suntem mulți, suntem puternici și am decis împreună să punem capăt acestui regim politic abuziv. Libertatea a fost câștigată în stradă, democrația se apără tot în stradă. Și strada nu mai are răbdare.

Vă mărturisesc, în calitate de prieten și de tânăr care la un moment dat nu mai vedea un viitor în țara asta condusă de un astfel de președinte și abandonată jafului de către guvernele lui succesive, că am ajuns din nou să cred că se poate!

Strada are dreptate cerând o nouă schimbare. Opoziția unită, USL și Partidul Național Liberal, vă asigură că avem capacitatea de a răspunde voinței sociale. Vă spun, în calitate de politician și secretar general al PNL, că opoziția politică vă va reprezenta până la capăt și vă va ajuta să vă regăsiți demnitatea.

În final, un mesaj pentru colegii liberali, care au arătat joi că se pot mobiliza exemplar, alcătuind cea mai mare mișcare de mase liberală din toată istoria partidului. Ați arătat că voi, liberalii, sunteți pregătiți să ieșiți să protestați nu la comandă ci atunci când vă spune conștiința că nu se mai poate trăi în încorsetare, cinism, lipsă de solidaritate și de respect pentru drepturile individuale.

Fiecare dintre voi, cei care ați ieșit în stradă, ați renunțat la confortul personal pentru succesul echipei noastre. Vă respect și sunt onorat să lupt pentru libertate alături de voi.

Eduard HELLVIG

Secretar General PNL

Cătălin Zamfir: Conflictul dintre ’coloraţi’ şi ’cărăbuşi’

2012-01-22T12:34:00.000-08:00

Guespost de Cătălin Zamfir, Prof. Dr., sociolog, academician:

Vă invit să citiți postarea sociologului Cătălin Zamfir, un pamflet profund cu privire la ultimele proteste stradale:

Uneori este bine să vezi lucrurile şi prin ochii independenţi ai altora, dinafară. Invoc fragmente din: Raportul sociologilor marţieni
Marele Consiliul Mondial al Cercetării Ştiinţifice al Marii Uniuni a Statelor Marţiene a decis să lanseze un nou proiect de cercetare: Ciudatul conflict declanşat pe Pământ
Justificare: S-a observat că pe Pământ, un spaţiu numit România, se întâmplă nişte fenomene curioase. Analiza lor ar putea să ne ajute să înţelegem mai bine pe aceşti pământeni ciudaţi.
Obiectivul proiectului: o echipă de sociologi să se deplaseze pe Pământ şi să analizeze respectivele evenimente şi să ne prezinte un raport.

Extrase din Raportul sociologului marţian şef:
Încă e greu pentru noi să înţelegem exact ce se petrece. Descriem faptele, incluzându-le inevitabil într-o schemă explicativă care trebuie luată ca o ipoteză de verificat.
În spaţiul numit de pământeni Piaţa Universităţii se confruntă două grupuri.
Impresia noastră este că cele două grupuri sunt purtătoare a două idealuri pe care fiecare grup le promovează cu o pasiune de o intensitate deosebită. Idealurile par să fie exclusive, de unde conflictul în stradă. Nu este deci o simplă confruntare între grupuri, ci, mai profund, între două idealuri.
Primul grup este compus din persoane îmbrăcate foarte diferit, pe care le vom ‚coloraţi’. Acest grup nu pare a aveau o conducere clară. Sunt multe placarde, conţinând tot felul de cereri: în primul rând jos cu un individ numit Băsescu. Din investigaţiile noastre presupunem că persoana respectivă este un fel de împărat al lor. Nu e clar ce ar însemna ca un împărat să coboare în jos şi de ce îi desenează mustăţi şi coarne. Este un semn de apreciere sau de critică că, deşi ar trebui, nu are mustaţă şi coarne ? Trebuie să investigăm mai mult semnificaţia. Sunt şi o mulţime de alte lucruri care ne sunt ciudate pentru marţieni. Pare să fie însă un pachet de idealuri care nu sunt satisfăcute, dar băştinaşii consideră că e foarte important să fie realizate. ‚Coloraţii’ şi cântă şi scandează. Se pare că tot revendicări.
Grupul al doilea e foarte ciudat. Nu e clar dacă sunt oameni sau nu. Toţi sunt îmbrăcaţi în negru şi au pe ei o carapace. Seamăn cu cărăbuşii de la noi, dar mult mai mari. Îi vom numi ‚cărăbuşii uriaşi’. Şi acest grup pare să aibă un ideal, dar de data aceasta, foarte structurat. Idealul lor nu e trecut pe placarde, ci noi l-am indus din analiza comportamentului lor şi din fragmentele de comunicare. Pe scurt, idealul lor este ca nu cumva cineva, cu excepţia lor, să calce pe carosabil. Ei par să fie marii păzitori ai carosabilelor. Se pare că în România cea mai mare crimă este să calci pe carosabil. În religia românilor caldarâmul pare să reprezinte un spaţiu suprem de sacralitate. Sugerăm ca tema caldarâmului să fie inclusă ca temă centrală în studiile viitoare asupra religiozităţii pământenilor. Cărăbuşii uriaşi împing mereu cu forţa pe coloraţi în afara carosabilului, pe trotoare. Se pare că coloraţii au dreptul să stea doar pe trotoar. Uimitor.
Concluzie: Fenomenul analizat reprezintă confruntarea nu a două grupuri sociale, ci a două idealuri. Apărătorii carosabilului par a avea mai mare putere de convingere. Chiar şi primul grup, coloraţii, par să respecte spaţiul sacru al caldarâmului şi atunci când cutează să-l încalce o fac cu multă prudenţă. Ei au un mare respect şi pentru idealul cărăbuşilor uriaşi. Sunt obsedaţi în relaţia lor cu cărăbuşi de norma: fără violenţă. În schimb cărăbuşi nu par să aibă o asemenea reţinere în relaţia cu coloraţii.
Un lucru pe care nu l-am înţeles: violenţa. Comportamentele violente ni se par de găsit în ambele tabere. Coloraţii, din când în când, aruncă o piatră sau o sticlă de plastic. Cărăbuşii uriaşi ni se par mult mai violenţi: împing, dau cu pumnul, cu un băţ negru care pare dureros, dau cu piciorul, împrăştie un fum care îi irită pe coloraţi şi-i face să strănute. Nu e clar de ce aruncatul unei sticle de plastic este numit violenţă, dar bătaia aplicată de cărăbuşi coloraţilor este numită exercitarea legii. Cei care sunt bănuiţi că au aruncat o sticlă sunt bătuţi şi băgaţi în nişte dube şi duşi undeva unde coloraţilor le este foarte frică. Cărăbuşii uriaşi, deşi sunt şi ei violenţi, nimeni nu-i bate şi nu-i bagă în dube.
Concluzie. Se pare că sunt două grupuri animaţi de idealuri intense despre care nu înţelegem de ce pământenii le consideră ireconciliabile. Pentru noi credem că ambele idealuri pot fi realizate în acelaşi timp: numitul Băsescu să coboare, orice înţeleg ei prin a coborî ’în jos’, şi în acelaşi timp cărăbuşii uriaşi să stea netulburaţi de coloraţi pe carosabilul pe care îl divinizează.
Marţienii ar putea să-şi asume un rol important în arbitrarea conflictului dintre cele două idealuri şi să reinstaureze pacea pe Pământ.

Sursa foto:urbankid.ro

Raportul social al ICCV. Strada acuză

2012-01-20T14:48:00.000-08:00

Vă invit să citiți AICI ultimul raport social al Institutului pentru Cercetarea Calității Vieții din cadrul Academiei Române.
Raportul caută să limpezească problemele care se impun cu dramatism în faţa noastră a tuturor: Ce au fost în realitate schimbările de 22 de ani pe care am numit-o tranziţie sau reformă. Cine sunt beneficiarii (...)? Tranziţia, a cărei finalizare este promisă în acest an, este tranziţia pe care cu toţii o vrem?”, se arată în raportul ICCV. „Argumentele pe care le sintetizez aici sunt un gest moral faţă de cei din stradă care riscă să fie prezentaţi complet distorsionat: ei nu protestează visceral împotriva unei austerităţi prezentată ca necesară în chiar acea formă, ci pun în discuţie fundamentele unei construcţii sociale dezastruoase.
Ei sunt în realitate intelectualii care, cu înţelepciune, formulează concluziile care decurg din experienţa lor dureroasă. Strada are dreptate cerând o nouă schimbare. Există încă un pericol devenit evident acum: istoria neînţeleasă se repetă. Forma cea mai perversă de a lupta împotriva unei mişcări sociale este să o infiltrezi de violenţă. În istoria noastră recentă s-a întâmplat în trei momente care par a avea o natură comună.
Revoluţia superbă din 17-22 decembrie 1989 a fost murdărită de ceva care a rămas neexplicat: «teroriştii». După ore de euforie colectivă, s-a tras de pretutindeni. Au fost mai mulţi morţi decât la Revoluţie. Nici acum nu se ştie cine au fost «teroriştii». Nici măcar un «terorist» nu a fost prins. Ciudat este că s-au căutat persoane, dar nu s-a pus întrebarea: cine a organizat această teroare.
Şi a fost 13 iunie 1990. Şi la acel eveniment am fost martor. Am însoţit de la Parlament până la Televiziune o coloană a cărei natură nu o puteam înţelege. Maşini pline de flăcăi bine hrăniţi, calmi, bine organizaţi, care dădeau ordine: ce să se distrugă. Auzisem şi de atacul sediului poliţiei, tot de neînţeles. Rămânea neclar cine o făceau. O zi cumplită... E drept că mă obseda o întrebare. Organele care trebuiau să asigure securitatea publică dispăruseră. Unde erau? Grupurile care atacau instituţiile publice erau nestânjenite. Singurul răspuns logic, dar nesusţinut de dovezi, ar fi fost: forţele de securitate erau în stradă, dar nu pentru a contracara violenţa.
Al treilea eveniment. Zilele acestea. Protestatarii au avut înţelepciunea să formuleze, de la început, ca una dintre lozincile lor: fără violenţă. Şi marea majoritate a lor nu au fost violenţi. Dar unele comportamente de violenţă au început să apară. Nu se ştie cine erau. Puteam înţelege că nemulţumirea concentrată în frustrări patologice puteau lua şi forma violenţei. Deci era de aşteptat. Poate că... Dar pe 15 ianuarie a devenit clar. Grupuri, nu doar indivizi, au produs acte de violenţă şi distrugere. Nu era o patologie colectivă, ci rezultatul unei organizări planificate. S-a lansat şi o explicaţie: suporterii echipelor de fotbal. Poate unii dintre ei, posibil. Dar pentru mine complet necredibil. Patternul se repetă. Teroriştii din decembrie 1989, grupurile violente din 13 iunie 1990, grupurile violente din ianuarie 2012 par a avea o natură comună. Cât ele reprezintă expresia unei frustrări patologice individuale sau acte organizate? Aş putea presupune că şi în alte ţări protestul politic este infiltrat de violenţă. Şi că violenţa indusă reprezintă o justificare a represiunii manifestărilor de protest politic. Deci, da, fără violenţă”

Cine a dat suflu mitingului USL?

2012-01-20T02:33:00.000-08:00

Protestul politic organizat de USL a dat oxigen mișcării stradale spontane care, și-a întărit astfel continuitatea. Acest miting politic i-a făcut pe unii dintre participanți să trăiască momente de euforie comparabile cu ce se întâmpla poate în 1989 sau 1990.
Cu toate piedicile puse de cei care au dorit să deturneze soarta protestului, mitingul politic și-a atiuns scopul. A dat putere și energie străzii, amplificând intensitatea dar și forța reprezentativă a protestelor din Piața Universității.
Cui îi aparține meritul succesului mitingului politic? În primul rând inițiatorilor, adică Partidul Național Liberal. Și aș aminti aici figura unui politician. Secretarul general al PNL, Eduard Hellvig, care preferă de multe ori să stea în umbră, s-a comportat ca un veritabil general de oști. A organizat filialele liberale acuzate de multe ori că sunt formate din membri comozi, fără puterea de a se revolta pe care o au social-democrații. Iată că un mit se dărâmă. Pentru că liberalii nu vin într-adevăr când le zice șeful la proteste ci vin atunci când ei simt în profunzime că vor să protesteze iar șeful de partid care îi organizează știe să îi cheme la momentul potrivit. Aici a fost arta lui Hellvig și bineînțeles a lui Crin Antonescu. Iată că secretarul general al PNL a demonstrat ce poate în calitatea sa de organizator. Un nume de care veți mai auzi și care a punctat exact când a trebuit și conform funcției sale într-un moment istoric.
Comunicarea PNL a fost la înălțime, creând un model școală. Șeful comunicării PNL, Dan Mihalache, secondat de directorul de analiză Iulia Huiu, au reușit să transmită mesajul de mobilizare clar și curat. Crin Antonescu a dat lovitura de maestru prin discursul de ieri, închizând un ciclu de comunicare complet.
O notă specială de apreciere am pentru Daniel Constantin, președintele PC, care a fost peste media aparițiilor sale obișnuite. Mesajele sale clare de individualizare a urii străzii în persoana președintelui Băsescu și de rupere definitivă de actuala guvernare au prins la manifestanți. În plus, PC a adus mai mulți membri și simpatizanți în stradă decât s-ar fi așteptat.
Generația așteptată își face simțită prezența politică într-un moment dificil dar important.
Sursa foto: bihor stiri

Reprezint strada

2012-01-17T15:34:00.000-08:00

Am fost astăzi în Piața Universității. Nu am văzut golani sau huligani. Erau mai degrabă oameni normali, veniți să își verse oful după trei ani de criză și douăzeci și unu de neîmpliniri. Erau oameni porniți împotriva celui care le-a anunțat traiul greu pe 6 Mai 2010, socotindu-i pe mai multde jumătate din români povara celorlalți.
Erau desigur, în civil, cu haine prea ordonate în chip de uniformă de suporter, și inși care păreau să fi făcut armata înt-un loc bine organizat. Erau aceiași care aduseseră un surplus de scandal și violență duminică seară când baleau o luptă ordonată parcă cu forțele de ordine.
Printre dinți, un astfel de individ mormăia în timp ce pleca spre un obiectiv: Plecați mă acasă...
Nu știu dacă strada are nevoie de politică. Strada are nevoie de soluția asumării responsabilității. Pentru ce e acum și pentru ce va fi. Și aici politica poate propune ceva.
Opoziția politică va onora azi invitația premierului la dialog. Se legitimează poate cumva faptul că premierul încă mai are o minimă reprezentativitate și autoritate pentru funcția sa...Opoziția va cere demisia guvernului. S-a cerut deja în stradă.
Oameni normali caută să își perpetueze nemulțumirea și în zilele următoare. Oboseala socială are nevoie de o soluție articulată, poate chiar de una internă. Nu mai e răbdare....
Sursa foto: Mediafax

Protestele sociale și politica. Schimbarea premierului?

2012-01-15T14:53:00.000-08:00

Protestele sociale din ultimele zile sunt un atribut al democrației. Cele făcute pașnic. Violența, prezentă în ultimele zile în anumite grupuri radicale de protestatari, periclitează caracterul democratic și liber al protestelor. Aceste ieșiri stradale îmi par a fi răbufnirea unei societăți care este victima a trei ani de criză economică, a douăzeci și unu de ani de criză structurală și a unui 2012 lipsit de perspeticve si soluții din partea politicului.
Politicul se raportează la criză.
Opoziția ia atitudine prin declarațiile liderilor săi, din care se remarcă mai activ Crin Antonescu. Un mesaj de bun simț a venit și de la liderul conservatorilor Daniel Constantin. Victor Ponta a punctat zilele trecute. Cred că atitudinea liderilor politici ai opoziției trebuie să fie una extrem de responsabilă și precaută, dar este necesară. Pot capitaliza politic major.
Puterea tace și, mai grav, guvernul tace. Președintele, cel care prin conflictul cu doctorul Arafat, și, mai grav, prin susținerea privatizării cinice a sănătății, a fost actor cheie al declanșării scânteii protestelor, tace.
Între timp, perspectiva economiei nu tace. Imaginile cu centrul Capitalei devastat vor fi decontate politic. Economia României nu va mai fi creditată de investitori nici ca până acum. Și da, guvernul are o mare problemă. O problemă pe care nici dibăcia politică a domnului președinte sau a domnului Gabriel Oprea nu o poate soluționa. Vorbesc de președinte și de UNPR pentru că PDL pare dispărut.
Departamentul său de comunicare a falimentat cu ocazia acestor proteste. Domnul Voinescu pare depășit de situație.
Președintele poate puncta politic prin schimbarea premierului. O va face?
Sursa foto: Mediafax

2012: Nemulțumire publică și neliniște socială

2012-01-14T03:23:00.000-08:00

Începutul anului 2012 găsește România într-un moment dificil, după trei ani de criză. Programul guvernelor lui Traian Băsescu din perioada 2009-2011 s-a detașat drept unul profund neoliberal cu accente anti-sociale în ceea privește dărâmarea statului social și a sistemelor publice, în numele salvării României de la efectele crizei economice mondiale.
Pe acest fond, anunțul președintelui din Mai 2010, prin care anunța măsurile de austeritate și ceea ce a implementat guvernul Boc până în prezent, începe să se deconteze ca nemulțumire socială începând din Ianuarie 2012. După ce un sistem fragil din punct de vedere al forței celor care îl susțin, sistemul de educație, a fost lovit, a venit apoi rândul asistenței sociale prin care s-a propagat ideea falsă că susținem un popor de asistați pe spatele celor care muncesc, acum a venit rândul sistemul de sănătate.

Legile neoliberale care par anacronice, de influență thatcheristă, concepute în cadrul comisiilor prezidențiale, sunt sancționate acum puternic de o opoziție populară, care depășește ca forță opoziția politică și care poate crea un cadru favorabil pentru cea din urmă.
O opoziție populară sănătoasă, fermă, creează un fond pe care actualul guvern devine mai precaut în a promova un program de guvernare, de cele mai multe ori cinic. Vom putea avea astfel un an 2012 mai echilibrat, în care lupta electorală va fi dublată de reacții ferme la nivelul societății.
Ceea ce s-a întâmplat în aceste zile, prin mișcarea de susținere a lui Raed Arafat, îmi aduce aminte de mișcările spontane de susținere pentru Laszlo Tokes din Decembrie 1989. Iată că acum, în mai multe locuri din țară, apar mișcări de susținere ale unui om care însă incumbă de fapt nemulțumirea publică ajunsă la apogeu.
Românii nemulțumiți de cadrul în care sunt obligați să trăiască vor mai lua probabil atitudine și în lunile ce urmează. Este extrem de important ca politicul să nu intervină pentru înaăbușirea ne democratică sau pentru confiscarea lor, în cadrul acestor mișcări naturale ale societății și grupurilor afectate ci, mai degrabă, să vină cu soluții responsabile. Atât puterea cât și opoziția.
Sursa foto: Mediafax

Un nou Guvern Băsescu: Isărescu reloaded

2011-12-04T15:16:00.000-08:00

Există posibilitatea ca preşedintele Băsescu să pregătească într-un secret mai mare sau mai mic schimbarea actualului cabinet Boc, erodat după plata costului măsurilor de austeritate anti-sociale. un premier, reprezentant al unui PDL, care tinde să devină un plan paralel de luptă politică în interiorul coaliţiei de guvernare.
PDL nu mai este partidul favorit al preşedintelui. Mesagerii săi transmit în campanii continue că PDL este rezistent la schimbare şi trebuie să se facă ceva pentru a dinamiza spaţiul politic. Unii vorbesc de noi partide, alţii de Albă ca Zăpada, exclusiv Pitic(i).
Preşedintele prefră un nou rol demiurgic după ce a fost vectorul Alianţei DA către victoria din 2004. O mare mişcare civică populară, care să fie de facto un construct politic creat tot în jurul unei părţi fidele din PDL şi mai ales, a fidelilor din UNPR. Partidul generalilor este astfel marele câştigător din jocul politic al anului care tocmai se termină. Achiziţionându-şi candidat după candidat pentru locale, convingând tot mai mulţi primari să închine steagul şi să îşi asume progresul UNPR-ist. Progres care se duce către un probabil 3-4% în ultima vreme. De la 0-1%. Oferta ministrului Oprea e de nerefuzat pentru cei către care s-a adresat până acum, cel puţin aşa pare.
O variantă credibilă pentru schimbarea lui Emil Boc este veşnicul curtat de politică, guvernatorul BNR Mugur Isărescu. Guvernatorul Isărescu şi-a marketat pe plan intern o alură de mason de talie mondială, implicat trilaterial în combinaţii demiurgice multinaţionale, profil care prinde la români. Mai mult, e de încredere maximă. Pe principiul e combinat cu ăia din State şi Europa şi sigur ştie el ceva, e tare, e cu cercurile oculte. Şi alte asemenea chestii obscure pe care Isărescu nu le neagă ci, tacit, le cultivă.
Ce Guvern va putea crea Isărescu? Vechiul plan ar spune că un guvern de uniune naţională, pentru interesul naţional.
Adică o parte din PDL care se conformează noilor aşteptări mesianice, UNPR şi noua construcţie de platformă a stângii nevirusate de Iliescu dar uşor inexistente ideologic, poate Mircea Geoană cu o parte importantă a PSD (răutăcioşii spun că această parte semnificativă este formată doar dintr-un om, dar unul mare, Geoană însuşi, singur împotriva tuturor (nu degeaba e rapidist), o parte a PNL condusă de un domn respectabil (personal nu cred că PNL mai lasă loc la fisuri acum, cel puţin nu notabile), poate chiar partide închipuite sau construcţii de dreapta sub eşicherul unui milionar român de prestigiu liberalo-naţionalistă de ideologie inspirată de fostul director SRI Virgil Măgureanu, cum este Viorel Cataramă.
Isărescu vrea? Cred că da. S-ar putea dinamita însă pe o tristă încercare de copiere a noului premier italian, Mario Monti, într-o ţară mult mai lipsită de resurse de revenire decât Italia.

O zi speciala: 21.11.2111

2011-11-21T12:03:00.000-08:00

Mi-am facut odata un test cu cifra mea norocoasa si rezultatul a fost 5. Ziua de azi da ca suma un multiplu de 5. A fost o zi frumoasa.
O zi de nastere aniversata normal. Spre diferenta de alti ani, cand ma aniversam cu distractii, anul acesta am lasat sa fie o zi linistita. M-a bucurat enorm sa vad cum primesc urari sincere de bine de la mult din cei din jur, chiar de la cei de la care poate nici nu ma asteptam.
Dintre cele mai importante semnificatii ale zilei de 21 noiembrie, am vazut ca in 1783 a avut loc primul zbor din lume pe care niste francezi l-au facut cu un balon cu aer cald.
Gasim semnificatii in zile si e frumos. Cel mai probabil, ceea ce da putere unei zile de nastere este atitudinea pe care o avem in ziua respectiva.
Atitudinea denotata de siguranta ca cel putin cineva se va bucura ca e ziua ta. Stii ca cel putin cineva te apreciaza si crede in tine si...incepi sa crezi si tu, mai mult. Iar cand numarul celor care isi amintesc de ziua ta creste, puterea si increderea in tine cresc exponential.
La multi ani tuturor!

Criza de leadership din politica si din societate

2011-11-09T12:02:00.000-08:00

I suppose leadership at one time meant muscles; but today it means getting along with people.
Ghandi

Prin cercurile urbane care-si permit meditatia si diagnoza in jurul cafelei de dupa-amiaza se tot vehiculeaza intrebarea Cum de am ajuns domle, noi, romanii, asa? Raspunsul e simplu si se poate defini drept criza de leadership din politica si din societate.
Romania are o carenta cronica de leadership. Prin leadership inteleg modul in care un om ajunge sa ii conduca pe ceilalti prin faptul ca ii pasa de ceilalti si prin faptul ca face tot posibilul pentru a-i ajuta pe altii sa se dezvolte. Se spune ca oamenilor nu le pasa cat de mult stii pana nu vor sti cat de mult iti pasa.
Observ o lipsa reala de leadership atat in societate cat si in mediul politic, locul unde aspectele negative ale caracterului tind sa se amplifice. Aceasta criza de leadership se manifesta prin faptul ca cei care se erijeaza in lideri sunt preocupati preponderent de ei insisi, de modul in care ei sa iasa bine, de proiectul lor personal care tine de reusita proprie, in final de Marele si Atotputernicul Ego. De asta avem presedintele cu egoul pe care-l are. De asta avem un premier mic cu ego mare. O alta vorba spune ca fiecare popor are conducatorii pe care-i merita.
Criza de leadership nu se manifesta doar la cei de la putere, boala asta e prezenta cu varf si indesat si la cei din opozitie, de la Bucuresti si pana la ultima comuna.
O explicatie simpla de ce avem criza de leadership in politica este motivatia pentru care oamenii intra in politica, care poate fi:
1) dorinta de a ajunge sa aiba acces si sa redistribuie resursele publice in interesul sau si a grupului pe care-l reprezinta;
2) dorinta de a domina, de a detine puterea pur si simplu, cu acea componenta economica implicita dar nu dominanta;
3) dorinta de a ajunge sa decida pentru altii pentru a lua cele mai potrivite decizii pentru binele celor mai multi.
Chiar si a treia optiune, care e una ideala, poate duce usor la deraparea in ego. Tu ajungi sa crezi despre tine insuti ca lider ca esti cel mai echilibrat si poti lua deciziile optime ajungand sclavul propiului ego si a celor care simtind asta, te pot manipula.
De aceea, decizia democratica luata de un grup consultat si nu cea luata autoritar sau solitar este cea potrivita. Criza leadershipului conduce foarte usor la autoritarism. Autoritarismul este apanajul oamenilor cu ego mare care derapeaza mai devreme sau mai tarziu in paranoia schizoida, al celor prosti care nu gasesc potrivita consultarea (conform vorbei da-i prostului bata ca ai sa vezi ce face cu ea) sau al celor nascuti cu un spihic bolnav dominator. Oricum ar fi, trebuie evitat. Cea mai mare frustrare pentru un grup este sa ajunga sa schimbe un dictator cu un altul.
Criza de leadership din societate se manifesta prin cultivarea sefilor si sefutilor. Societatea romaneasca este una formata din mici Basescu (folosesc numele pentru ca e un exemplu la indemana, duplicabil la modul de mase din pacate). Fiecare isi doreste sa isi ridice ochiul cu privire cu traiectorie incerta si sa fulgere un ordin sau sa dea din toc urlad isteric, dupa caz si gen/sex.
Liderul politic sau din societate este un om care e urmat pentru ca este placut si oamenii simt nevoia naturala de a-l urma, avand incredere in calea pe care el ii indruma.
Cati lideri politici de la noi, chiar si din cei care se autoconsidera luminati si altruisti, se pot lauda cu faptul ca au cultivat si au langa ei cel putin un om mai bun si mai pregatit ca ei, cati au facut asta pentru societatea de maine?
Tot mai rar vedem asta in societatea romaneasca. Suntem in medie un popor prea putin dispus sa se dezvolte, sa se schimbe. Tinem insa extrem de mult la a avea dreptate si la a ne impune punctul de vedere in fata putinilor oameni cu care mai intram in contact zilnic.
Cel care crede despre sine ca ii conduce pe altii dar nu il urmeaza nimeni, face doar o plimbare. O plimbare trista in care are dreptate. Pretul platit pentru a avea dreptate cu orice pret este in final singuratatea.

Mircea Geoana incotro?

2011-11-07T13:50:00.001-08:00

Am vazut azi cum s-au desfasurat ostilitatile in cazul Mircea Geoana. Omul pe care acum doi ani, jumatate din Romania il vota ca alternativa de presedinte al Romaniei pentru 2009-2014.
Pe scurt, faptele spun ca PSD a ajuns la concluzia ca trebuie sa ii retraga sprijinul politic lui Mircea Geoana pentru functia de presedinte al Senatului, considerata a fi a doua din stat dupa cea de Presedinte. PSD a propus o inlocuire a lui Geoana cu Titus Corlatean, un fost diplomat, la fel ca Nastase sau Geoana, insa cu un profil mai silent, din diverse motive.

Faptele spun ca in Romania un candidat la presedintie sau un presedinte de partid care pierde alegerile este apoi supus unei asasinari interne in pasi marunti, mai mult sau mai putin grabiti.
Imi amintesc cazurile lui Petre Roman sau Adrian Nastase. Doua situatii de scoatere pe tusa, cu final diferit. Nastase a fost ministru de externe in cabinetul lui Roman.
Petre Roman a fost scos incet pe tusa in perioada 2001-2002 din PD, pana cand a plecat de tot si a format un nou partid, Forta Democrata, care in final nu a reusit. Dupa o candidatura de "king maker" la Presedintie in 1996, cand a determinat castigarea Cotroceniului de catre Emil Constantinescu, controland 20% din electori, in 2000 si 2004 a obtinut scoruri de 2% si respectiv 1%. Acum este membru PNL, venit pe filiera Tariceanu-Patriciu, insa nu se regaseste in partid si nu se poate autovalorifica in aceasta perioada.
Adrian Nastase a fost mai intai pus la stalpul infamiei ca "piatra de moara" la gatul partidului pentru tarele acuzatiei de coruptie, apoi scos de la conducerea Camerei Deputatilor si tratat ca povara. A avut taria sa le duca pe toate si a redevenit om de baza in conducerea PSD in 2008 prin miscarea inteligenta a sa si a strategilor sai care l-au indemnat sa candideze la Presedintia Consiliului National. Acum este considerat cardialul Richelieu din spatele lui Victor Ponta.
Mircea Geoana a fost ministru de externe in cabinetul Nastase in 2000-2004. Corlatean ar fi fost probabil ministru de externe daca Geoana ajungea premier in 2004 cu Nastase presedinte.
Dupa pierderea alegerilor prezidentiale, Mircea Geoana a intrat intr-o verva si o cursa energica de activitati, capitalizand la maxim experienta esecurilor si functia de presedinte al Senatului. Intr-un moment cand PSD ar fi asteptat sa lase barbia in piept, Geoana a inceput un marketing personal. A infiintat Comitetul National de Dezvoltare, incercand coagularea unei platforme civico-academice si si-a jucat rolul de actor decizional.
PSD a renuntat azi la Mircea Geoana. O renuntare legitimata de fondatorul PSD Ion Iliescu.
Insa Mircea Geoana nu pare a fi renuntat la politica.
Unde il putem regasi pe viitor dupa o eventuala excludere a sa din partid sau dupa o plecare voluntara mai putin probabila?
1) Ca figura recuperata in cadrul PC. O optiune vehiculata pe care insa o vad tot mai putin probabila. Pentru PC ar fi dificil sa il foloseasca ca vector in contextul in care se afla in USL si trebuie sa consolideze alianta. In plus, e posibil ca Geoana sa solicite o pozitie care nu e vacanta in PC.
2) Ca si prezidentiabil al viitoarei Uniunea Social Progresiste sau cum se va chema uniunea civico-politica initiata de UNPR, luand locul lui Cristian Diaconescu.
3) Incalzindu-se pentru a prelua o factiune din PSD nemultumita de un posibil viitor esec al USL sau pentru a prelua din nou tot PSD-ul daca acesta va inregistra un esec cu proiectul USL.
4) Initiiind un proiect personal prin care sa redevina prim-planul unui proiect politic.
In orice caz, e posibil ca Geoana sa nu dispara ci doar sa se transforme. A vizat cariera politica toata viata, nu are cum sa renunte la esenta obiectivelor sale. Implementate asa cum au fost ele implementate, mai mult sau mai putin fericit...

PS Atasat e o fotografie cu Mircea Geoana, posibilul sau inlocuitor la Senat Titus Corlatean si intre ei, fostul consilier al lui Geoana, posibilul inlocuitor al lui Ponta la sefia PSD candva, fiind cam din aceeasi generatie :-)

Analiza politica la zi: 20.10.2011

2011-10-19T13:42:00.000-07:00

Care este realitatea din spatele jocurilor politice pe care le vedem in media sau pe care, din defect balcanic, le discutam cotidian cu pretentii?
Voi face o noua analiza a ceea ce se intampla in politica pentru ca, spre diferenta de cei preocupati prepoderent de intrigi intru folosul vreunuia din jucatori, eu pur si simplu stiu ce se intampla si pentru ca stiam matematica in liceu, mai si inteleg.
Politica damboviteana are pe agenda publica ca principal obiectiv de interes urmatoarele teme:
1. USL si posibila sa vulnerabilitate, tema indusa de chief-propagandistii PDL si imbratisata uneori cu nesat de anumite figuri din USL, care au calcat in capcana proaspata si inca aburinda;
2. Lupta politica pentru Bucuresti la alegerile locale din 2012; Hai sa vedem cum sta treaba

1. Vulnerabilitatea USL:
Problema vulnerabilitatii USL a inceput cu identificarea drept factor de posibila destabilizare a PC-ului. Anunatarea sprijinului USL pentru Sorin Oprescu pentru continuarea mandatului la Primaria Capitalei, concomitent cu declaratia de sprijin a PC pentru Piedone, duce la o prima problema. Nimeni nu stie daca Piedone, care facea pe baba care nu vrea sa treaca strada si suna de zor pe toata lumea de la PNL si PSD ca el nu vrea sa candideze, nu suna tot de zor si pe sefii sai de la PC zorindu-i sa il impinga candidat la Primarie.
Nimeni nu stie daca el avea sau nu calculele facute cu UNPR, asa cum sugera Daniel Constantin la primirea epistolei jenibile prin care Piedone cerea reafirmarea PC prin forte proprii si congres extraordinar in care sa se infrunte, in kilograme probabil, cu Daniel Constantin.
Vulnerabilitatea de facto a USL este de fapt o lipsa de comunicare care a dus la o dezedificare intre lideri, pe fondul in care jocul orgoliilor a fost mai puternic, pentru moment, decat dorinta de a nu lasa slabiciunile sa transpara.
Nu cred, in continuare, ca PC este in acest moment reala vulnerabilitate a USL.
PC este o alegere asumata deja de Crin Antonescu, care in calitate de presedinte al PNL, va duce atat meritele reusitei ACD, ca si constructie intermediara intre PNL si PC, si USL cat si costurile nereusitelor posibile ale acestei aliante, costuri pe care le plateste uneori anticipat.
Pentru PC lucrurile sunt foarte clare: adoptarea unui proiect de identitate, de anvergura nationala, prin care sa se afirme si sa castige capital politic pentru USL. Este solutia politica prin care presedintele Daniel Constantin poate face diferenta intre acuzele de "partid-televiziune" si partid real, autentic.
PNL, ca partid care isi asuma proiectul unitatii opozitiei pentru a castiga lupta contra regimului Basescu, trebuie sa suporte presiunea tripla: cea a electoratului liberal care reproseaza alierea cu stanga politica, cea a aliantei cu PC care trebuie gestionata matur si cea mai grea, cea a afirmarii national-liberalismului actual, adaptat societatii si momentelor pe care le traim.
Tandemul Crin Antonescu-Eduard Hellvig, impreuna cu strategul comunicarii Dan Mihalache, par hotarati sa transforme aceste provocari in succes. Interesant este ca acesti lideri liberali au sansa sa marcheze un moment politic decisiv atat pentru partidul pe care-l reprezinta dar mai ales pentru societate. Prin simplul fapt ca pot schimba un regim politic redefinind si liberalismul in ceva adaptat societatii. Crin Antonescu reprezinta tehnocratia politica, Hellvig noua generatie de politicieni proveniti din profesionisti ai politicii, deci noua tehnocratie politica iar Mihalache reprezentand tehnocratul politic devenit politician, revenind prin capitalizarea experientei la calitatea sa initiala de expert in comunicare.
Vulnerabilitatea USL, daca exista, nu sta in PNL sau PC. Sta in faptul ca Traian Basescu vizeaza ca strategie in fapt atacarea si distrugerea PSD. PC este pentru aparatul PDL un pas intermediar in atingerea obiectivului final. Daca PSD cade in capcana de a da in PC pe motiv de resentimente pentru momentul decembrie 2004, isi da o lovitura in sine. Planul prezidential vizeaza distrugerea PSD si inlocuirea stangii politce cu UNPR. Pare ceva nebunesc dar nimeni nu spune ca autorul planului e normal. Traian Basescu vrea ca dupa 2014, PSD sa devina istorie.

2. Lupta politica pentru Bucuresti
In momentul de fata favoritii pentru a deveni noi primari in 2012 sunt: primarii in functie pentru Primaria Generala si majoritatea primarilor de sector.
Cel mai probabil la Primaria Generala, favorit este Sorin Oprescu sprijinit de USL.
La Primaria sectorului 1, liberalul Andrei Chiliman ramane singura optiune cu sanse.
Sectorul 2 este revendicat de Neculai Ontanu de la UNPR dar atacat continuu de Dan Cristian Popescu de la PNL si in plus si de vicepresedintele PC Bogdan Diaconu. Logic vorbind, pare dificil ca Bogdan Diaconu sa devina favorit in fata unui candidat liberal care a declansat deja o campanie continua, pe fondul in care PC are deja sectorul 4 amanetat si pe fondul unui sector fost rosu.
Sectorul 3 ramane sectorul portocaliu, unde primar va fi Liviu Negoita sau cine va decide acesta sa fie. Incercarea ca PSD-istul Robert Negoita sa capaciteze electorat prin coincidenta de nume e mahnita.
Sectorul 4 va fi al lui Cristian Popescu Piedone. Deci al PC. Sau al UNPR. Depinde unde se va decide dolofanul primar ca e confortabil. Daca nu va dori sa fie si el general. Primar general. Al UNPR desigur. Daca e, vorba bucuresteanului.
Sectorul 5 este al PSD prin persoana lui Marian Vanghelie.
Sectorul 6 va fi revendicat de PSD prin senatorul Gabriel Mutu, pe principiul Mutu care...face pamantul, Rares Manescu, lider liberal autentic asteptat sa explodeze ca potential in diverse ocazii mai mari sau medii si chiar de PC prin numitul Stefan Florescu cu multe procente in sondaje diverse. Avantajul lui Florescu e ca, spre diferenta de ceilalti de mai sus, a inceput campania de mult timp. Dezavantajul e ca e banuit de UNPR-isme cu Piedone cu tot in tandem nashpa.
Concluzia intiala ne spune ca rezultatelor pot fi:
- PNL sectorul 1 si sectorul 2, PDL sectorul 3, PC sectorul 4, PSD sectorul 5 si sectorul 6;
- PNL sectorul 1 si sectorul 6, UNPR sectorul 2, PDL sectorul 3, PC sectorul 4, PSD sectorul 5;
- PNL sectorul 1, UNPR sectorul 2, PDL sectorul 3, PC sectorul 4, PSD sectorul 5, PDL sectorul 6;
si alte combinatii de 6 luate cate vreti pentru iubitorii de mate, daca stiti de astea. Daca nu stiti de astea, asta e. Le veti invata pe cont propriu.

As vrea totusi sa creionez strategia UNPR-PDL pentru a prelua capitala:
- PNL sectorul 1;
- UNPR sectorul 2 plus sectoarele 4 si 6 daca candidatii PC vor trece cu surle si trambite la UNPR,
- UNPR...surpriza sectorul 5, daca Van Ghelie va fi iertat de Gabi Oprea intru scop de cucerire de Capitala. Marean, care pare a bate zilnic la usa lui Oprea, ca sa scape de Ponta, este dupa spusele unora o vulnerabilitate majora pentru USL;
- PDL sectoarele 3 si 6 cu primarii in functie Negoita si Poteras.
In felul acesta PNL va avea 1 sector si UNPR-PDL 5. Primarul general va fi de la UNPR-PDL, posibil un front-man gen Paleolugu sau o femeie-primar gen Udrea. Asta daca Piedone nu se duce la Primaria Generala si nu lasa vreun Raicu de la PDL primar la 4.
V-ati fi gandit ca de asta tac malc cei de la PDL pe tema capitalei, castigata de Basescu cu ardeiul in 2000? Acum pregatesc un ardei cu zi de popota militara.

Despre renuntarea la cineva

2011-10-17T13:08:00.000-07:00

Uneori, cand renunti la cineva, nu o faci pentru ca tie nu iti mai pasa de acea persoana.
O faci pentru ca realizezi ca ei nu ii mai pasa de sine.

Despre succes

2011-10-12T13:44:00.000-07:00

Nu exista succes personal, succes individual. Exista un singur tip de succes. Acela de echipa.
Vad deseori in jur personaje capabile, care lupta pana in panzele albe pentru a demonstra contrariul. Sfarsesc singuri sau insingurati. Tristi. Goi.
Afirmarea eului, in exprimarea pe care o dadea Eliade in Huliganii, isi are definita varsta de exprimare intre 18 si 25 de ani.
Succesul poate fi doar unul singur, succesul de echipa.
Pentru ca nu traim singuri. Putem alege sa reusim singuri. Si atunci, in final, toata lumea va uita ca am reusit si va retine doar esecul nereusitei de a trai implinit social.
Sau putem alege, calea mai grea, de a reusi in echipa. De a accepta lipsurile si slabiciunile celorlalti. De a accepta, poate mult mai greu, lipsurile si slabiciunile noastre. Si vom regasi atunci in noi puterea de a ne accepta si de a ii accepta pe ceilalti. Pentru cei nascuti pentru leadership, chiar puterea de ne pasa efectiv de ceilalti.
Oamenilor nu le va pasa cat de mult stii pana cand nu vor sti cat de mult iti pasa.
Scriind aceste randuri, imi dau seama cat de greu imi va fi sa respect cele de mai sus. Stiu doar ca o voi face.

Suceava, pamant liber!

2011-10-03T14:27:00.000-07:00

Oriunde as merge, simt mereu in mine faptul ca m-am nascut si sunt din Suceava. Sunt sucevean. Sunt bucovinean si sunt mandru de asta. E o parte din mine. Bate inima mai tare cand trec hotarul in judetul Suceava, pentru ca stiu ca sunt mai aproape de casa.
Acolo, acasa, uit de criza mondiala si de constrangerile vremelnicilor dregatori ai tinutului. Uit de faptul ca Cetatea de Scaun a ajuns sa fie administrata de un badita ratacit de prin comunele din jur. Uit de faptul ca un alt badita, de data asta cu bundita, vrea sa scrie cu oi numele celui mai iubit fiu al poporului pe dealurile harazite linistii tinutului liber al Bucovinei.
Imi amintesc insa ca suntem oameni mandri, noi, bucovinenii. Mandri de faptul ca acolo, in Suceava, era prea departe atmosfera micului compromis de pe malurile Dambovitei, supravietuirea prin metoda capului plecat si a cutitului in spate. Mandri de faptul ca nu ne-a fost dat sa fim tinuti mult cu capu-n tarana.
Si sunt sigur ca la fel ca mine, sunt mult suceveni acasa sau plecati in lume, care simt la fel. Care simt ca acolo, Cetatea de Scaun e inca libera. Ca nu a cazut prada impilarii unor vremuri la fel de trecatoare ca si cei care le sustin.
Stiu ca odata ce ne vom folosi mintea si vointa, de la Cetatea Sucevei si Biserica Domneasca de Mirauti, unde ne intalnim toti ca unul an de an pentru Sarbatorile Pascale, si pana la Manastirea Putna si Voronet, vom regasi in noi puterea de a arata ca Suceava nu e locul in care impilarea si fatarnicia au invins, ci locul de unde au fost aruncate indarat ca scarbavnice lucruri pentru caracter.
Suceava e pamant liber. Si cat timp ma voi putea duce sa reaud cantecul libertatii la Cetate, cat timp voi asculta pe unde merg sunetul vioarei lui Porumbescu, cat timp voi purta cu mine traditia invataturii de la Colegiul Stefan cel Mare, atunci stiu ca nu-mi va putea pune nimeni calcaiul pe grumaz.
Sunt sucevean, ergo sum!

Exclusiv: Daniel Constantin despre PC şi USL

2011-09-27T13:13:00.000-07:00

Vă redau în avanpremiera zilei de mâine o declaraţie dată astăzi, în exclusivitate pentru acest blog, de către preşedintele PC Daniel Constantin:

"Este prioritar pentru noi să luptăm în continuare cu regimul Băsescu-Boc.
Partidul Conservator a iniţiat discuţiile despre Uniunea Social-Liberală ca şi construcţie a opoziţiei unite în momente când nimeni nu spera încă la unificarea forţelor politice din opoziţie.
Continuăm lupta alături de partenerii noştri pentru acest proiect politic naţional, până la capăt.
PC nu este un partid al şantajului.
Interesul acestei echipe, a USL, trece în faţa intereselor fiecăruia din cele trei partide.
Ne pregătim împreună să răspundem cât mai coerent nevoilor oamenilor normali, care
trăiesc drame familiale şi sociale, datorită incapacităţii guvernării de a veni cu soluţii."

În ciuda eforturilor consultanţilor PDL, PC se încăpăţânează să continue lupta cu actuala coaliţie de guvernare în şi pentru USL.
Agenda publică a USL nu este dată de postările lui Dan Andronic sau de articolele lui Lăzăroiu, nici măcar de intrigile din interiorul partidelor urzite strategic pentru a da bârfelor iz de adevăr. Agenda publică a USL este dată de partenerii politici din alianţă şi de interesul celor pe care îi reprezintă.
Preocuparea constantă faţă de capra vecinului mă face să cred ca deja scârţâie lipsa de idei a celor care fac strategia politică a PDL. Aştept cu amuzament zvonurile de miercuri cu ieşirea PC din alianţă lansate de aparatul de propagandă al PDL.
Unii fac politica, alţii speră să o influenţeze prin intrigi.
E diferenţa dintre bărbaţii de stat, fie ei politicieni sau consilieri ai acestora, şi eunucii ţesători de intrigi de harem, fie acesta chiar un harem popular al celui mai iubit fiu al poporului.
Sursa foto: Agerpres

Sociologia şi asistenţa socială în faţa provocărilor crizei

2011-09-24T14:02:00.000-07:00

În ultimele două zile, Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii a organizat, împreună cu aproape toate instituţiile relevante la nivel naţional în domeniul sociologiei, sub patronajul Asociaţiei Române de Sociologie, conferinţa "Sociologia şi asistenţa socială în faţa provocărilor crizei". Evenimentul a marcat o aniversară, împlinirea a 45 de ani de învăţământ sociologic în România.
Sociologii din România şi-au propus să vină cu o serie de răspunsuri pentru momentele pe care societatea românească le străbate astăzi. În cea mai mare parte, au reuşit, minţile active din sociologie fiind nu doar stenice ci realmente constructive în cea mai mare parte.
Profesorii Cătălin Zamfir şi Ioan Mărginean de la ICCV au fost gazde veritabile şi au reuşit împreună cu ceilalţi grei ai sociologiei, profesorii Ilie Bădescu, Elena Zamfir, Maria Voinea, Septimiu Chelcea, Iancu Filipescu, Vasile Miftode, Dan Banciu şi alţii, să aibă un dialog academic veritabil, cu idei care ţin de esenţa lor, sub cupola sălii de conferinţe a Casei Academiei.
Au fost invitaţi să participe majoritatea sociologilor care îndeplinesc funcţii publice înalte sau reprezintă educaţia în cadrul partidelor politice, precum Roberta Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, Adrian Năstase, Andrei Marga sau alte personalităţi. Adrian Năstase a fost prezent, tonic şi parcă mai degajat în acel spaţiu.
Eu am participat la modulul de sociologie politică, coordonat de colegul Iulian Stănescu, probabil cel mai pregătit specialist în sociologie politică din tânăra generaţie. La aceeaşi secţiune au participat academicianul Cătălin Zamfir, profesorul Vladimir Pasti, Mihai Dumitru, Florin Abraham iar ca invitaţi din zona politică deputatul Georgian Pop (PSD), acelaşi coleg tonic al ICCV, loc unde a lucrat la debutul anilor 2000, secretarul general adjunct al PNL Dan Mihalache şi Iulia Huiu, directorul de analiză politică şi strategie al partidului. Ultimii doi au avut o comunicare foarte interesantă despre modul de împărţire al colegiilor electorale, care a completat seria de comunicări interesante începută de Valdimir Pasti şi continuată de profesorul Ungureanu de la Braşov şi mai ales cele de actualitate pentru spectrul politic actual, ale lui Iulian Stănescu şi Mihai Dumitru.
Un gând aparte am pentru colegii de la secţiune de politici sociale, unde veşnic energică, d-na profesor Elena Zamfir, face un tur de forţă pentru a oferi o serie de soluţii pentru impasul asistenţei sociale din România acestor ani, pentru a resuscita un domeniu pe care l-a fondat pe plan academic. Un alt nume de marcă în asistenţa socială, Sorin Cace, a adus împreună cu echipa care studiază domeniul economiei sociale, un plus de soluţii pragmatice şi adaptate pentru perioada pe care o traversăm, reuşind să capaciteze cei mai mulţi colegi pentru temele acestei secţiuni.
Efortul şi energia profesorilor Cătălin şi Elena Zamfir merită o remarcă aparte. Din punctul meu de vedere, dincolo de nivelul la care au ajuns în ştiinţă, cea mai importantă calitate a soţilor Zamfir rămâne investiţia şi încrederea continuă în oameni. Asta au făcut mereu. O parte din cei în care au investit nu au ştiut să se comporte la nivelul încrederii acordate. Acum, după atâţia ani şi după ce, de numele acesta, Zamfir, se leagă indisolubil sociologia românească, profesorii Zamfir sunt gata din nou să investească încredere şi energie pentru a ajuta sau cultiva pe o parte din cei care trebuie să ducă sociologia mai departe aşa cum trebuie. Cu viziune, strategie şi demnitate.

Pe surse şi pe analize: USL nu se destramă

2011-09-19T13:51:00.000-07:00

Pe fondul lansării nominalizării sprijinului USL pentru primarul general Sorin Oprescu, de către Crin Antonescu şi Victor Ponta, prin manifestarea de intenţie (conform ziselor preşedintelui PSD), a apărut un moment de tensiune politică în cadrul USL, care a dat apă la moară aparatului de propagandă al PDL.
Reacţia PC a fost una de neacceptare, susţinând lansarea de mai sus drept nestatutară şi propunând în schimb candidatura lui Cristian Popescu Piedone, edilul sectorului 4, drept candidat comun al USL. În acelaşi timp, PC a anunţat candidatura pe cont propriu la localele din 2012, ceea ce ar însemna o delimitare internă de PSD şi PNL.
O analiză tipică a aparatului de propagandă a PDL ar cataloga cele de mai sus drept semnalul ruperii USL. O ipoteză pe care o voi falsifica în cele de mai jos.
Anunţarea susţinerii lui Sorin Oprescu de către cei doi co-preşedinţi ai USL vine pe fondul unei susţineri reale a actualului primar general din partea USL dar urgentată de către Victor Ponta. Preşedintele PSD a forţat această anunţare pe fondul presiunii la care este supus de către liderii locali ai PSD pentru a-şi impune cât mai mulţi candidaţi în cadrul USL.
Partidul Conservator a reacţionat pe fondul situaţiei de fapt în care resimte o presiune din partea PSD şi o punere permanentă la colţul ringului. PC invocă respectarea angajamentului agreat de Victor Ponta pentru candidaturi separate la Iaşi oe care tot el l-a încălcat apoi discursiv pentru a se impune în faţa propriilor lideri de filiale.
PC, cere prin vocea preşedintelui partidului, Daniel Constantin, să nu mai fie scoşi din joc în timpul meciului. Cu toate acestea, vulnerabilitatea reacţiei PC, pe care Ponta o cunoaşte foarte bine, este trecerea lor din trecut dinspre alianţa PSD+PUR către Traian Băsescu şi Alianţa DA după ce câştigaseră alături de PSD alegerile din 2004. Ponta a invocat deja acel moment.
Victor Ponta a forţat pentru a determina reacţia PC. Pentru PSD, PC este un element mai puţin comod în încercarea, conştientă sau inconştientă, de a se impune în cadrul USL. Eliminarea PC din ecuaţie ar însemna o creştere a importanţei PSD în cadrul USL, prin pierderea unui aliat pentru care PNL şi în special Crin Antonescu s-au luptat cu tenacitate. Crin Antonescu a făcut chiar un efort foarte mare de contracarare a spiritelor agitate din partid care l-au acuzat de fratricid cu partidul lui Felix, partidul-televiziune, sau alte sintagme de acest tip.
Din acest scandal al posibilei rupturi din USL, PNL este partidul care se află între ciocan şi nicovală.
Cu toate acestea, din aceste provocări, PNL, dar şi partenerii săi PSD şi PC, au şansa de a ieşi mai căliţi.
În toată perioada de dinaintea scandalului, Dan Andronic, care coordonează strategia politică a lui Traian Băsescu în calitate de consultant oficial, anunţa pe blogul său ruperea USL. (Bănuiesc că există o staisfacţie majoră a celor care planifică în taină ruperi de alianţe, să le anunţe prin intermediul blogului pentru ca apoi să devină figuri profetice.)
Dan Andronic sugera chiar o viitoare alianţă între PC şi Partidul Poporului, intrat subit în legalitate chiar în ziua scandalului. O alianţă în care nu cred deoarece ar însemna ca PC să se abandoneze unei mişcări care fie că vrea, fie că nu, este o supapă de voturi pro-Băsescu care nu mai acceptă brandul politic PDL din cauză că măsurile de austeritate au afectat acei votanţi în mod direct. Logic, PC nu poate face acest pas fără riscul de a se abandona unei mişcări politice băsiste. Cum ar putea atunci Dan Voiculescu să justifice cruciada anti-Băsescu pe care o duce de mai bine de 5 ani?
Răspunsul este unul foarte simplu.
USL nu se va rupe. În cursul zilei de marţi sau miercuri cel târziu, cei trei preşedinţi de partide se vor reuni la masa negocierilor interne, cu mintea limpede, fără patosul dat de candidaturile lui Sorin Oprescu sau Tudor Ciuhodaru. Semnalul unei ruperi ar fi prea grav pentru liderii din teritoriu, unii prea vulnerabili din punct de vedere al viziunii sau caracterului.
Criza de azi a USL a fost una de comunicare şi de leadership.
A fost o criză de comunicare, pentru că atât anunţul susţinerii lui Sorin Oprescu nu s-a făcut după un consens total care ar fi necesitat ceva mai mult efort. De comunicare pentru că PSD şi PNL au dat de înţeles că PC este mic şi trebuie să accepte decizia granzilor, pentru a nu periclita prin cererile sale un scop atât de mare pentru USL cum este Primăria Bucureştiului. De comunicare pentru că PC a anunţat intenţia de răspuns la afrontul resimţit prin candidaturi comune la locale, inducând ideea ruperii USL, cu sau fără voia lor.
A fost o criză de leadership pentru că egoul celor implicaţi, al preşedinţilor celor trei partide, al candidaţilor anunţaţi că sunt susţinuţi, al liderilor locali şi al membrilor sau al celor din backgroundul acţiunilor de azi, şi manifestarea acestora în cadrul unui context proiectat proponderent poate de adversarii lor, poate aduce prejudicii grave mişcării opoziţiei unite. Indiferent de presiunea pe care o poartă pe umeri toţi cei trei lideri, manifestarea egoului nu se va duce până-n pânzele albe pentru USL.
Cei trei, Crin Antonescu, Victor Ponta şi Daniel Constantin, vor pune interesele lor şi ale partidelor pe care le reprezintă sub interesul comun al USL. Au de dat o bătălie cu un singur sens. Partea bună a evenimentelor acestea este că cei trei lideri nu se vor mai provoca gratuit între ei pe viitor şi vor acţiona mai unit.
Planul care li se pregăteşte de la Cotroceni este încercarea de rupere în următoarea perioadă a unor legiuni din PSD şi din PNL, pentru a mai adăuga efective viitoarei Mişcări Populare.
O schimbare de atitudine în acţiunile comune din USL este pasul care le va readuce rapid împreună pe cele trei partide.
Recomand celor trei preşedinţi de partide şi tuturor celor care sunt implicaţi în ceea ce înseamnă construcţia politică a USL să cugete asupra a două idei:
- Cea mai mare descoperire a generaţiei mele este că oamenii îşi pot schimba viaţa prin schimbarea atitudinii. (Willian James, psiholog)
- Trebuie să îţi iubeşti oamenii mai mult decât îţi iubeşti poziţia. (John Maxwell)
În final, vreau să îl anunţ pe Dan Andronic şi pe restul profeţilor destrămării USL că mai au mult de aşteptat. Azi, o parte din liderii alianţei opoziţiei unite îşi vor clarifica poziţiile şi vor continua de pe poziţii clare demersul câştigării alegerilor din 2012. Anunţ în premieră. Pe surse şi pe analize. Pe bune :-)

Goebbles şi doctrina Băsescu

2011-09-08T10:13:00.000-07:00

Aşa cum am anunţat de mai multe ori, în scris sau în apariţiile publice, scenariul planificat de Preşedintele Traian Băsescu şi echipa sa de sfetnici de taină condusă de ministrul muncii, Sebastian Lăzăroiu, devine pe zi ce trece realitate.
Scenariul politic de salvare a Partidului Democrat, supravieţuitorul politic de top al României post-decembriste, prinde contur sub numele de Mişcarea Populară.
Ce vrea de fapt Lăzăroiu prin această mişcare?
Două lucruri:
1) Salvarea PDL de un eşec aproape sigur în alegeri, după o perioadă extrem de dificilă pentru România;
2) Coagularea unor energii civice proaspete, în special din zona tineretului, care nu au o apartenenţă clară pentru o ideologie, însă se consideră, conform unui trend existent şi în alte state la generaţiile tinere, a fi ideologic de centru-dreapta.
Misiunea ministrului Lăzăroiu este una clară: coagularea acestor energii din societate, a unor grupuri de tineri sau oameni activi, care doresc să se implice însă nu au un blazon care să le convină.
Oameni supăraţi pe mediul în care coexistă dar mai degrabă preocupaţi de proximitatea zilei de mâine decât de protejarea bătrânilor pensionari sau de derapajele democratice. Oameni prea puţin preocupaţi de kitsch sau de lipsa de repere morale pentru societate.
Ideea pe care se bazează Lăzăroiu şi Băsescu e simplă: să creeze un clivaj între calea "dreaptă", adică această Mişcare Populară, şi calea demonizată a opoziţiei, pe care o etichetează ca fiind Alianţa Socialistă.
Iată deci clivajul propus de Băsescu-Lăzăroiu pentru 2012: Mişcarea Populară versus Alianţa Socialistă.
Înainte de 2000 şi chiar după ce a câştigat alegerile în PD, Băsescu propunea revenirea PD-ului către stânga, acuzând deviaţii de dreapta. Acelaşi individ. Pentru acelaşi Băsescu, stânga atractivă de atunci a fost abandonată brusc pentru dreapta atractivă de acum.
Sebastian Lăzăroiu pare a fi prototipul pe care Băsescu doreşte să îl încerce drept prim-ministru şi apoi drept prezidenţiabil, după ce îl cultivă ca lider al unei mişcări populare ample, himera cu iz de revoluţie proletară al oricărui sociolog sadea, fie el fost politehnist, inginer, subinginer etc. Ţin minte că la Suceava era o glumă, când doi PD-işti conduceau judeţul, ca prefect şi primar, ambii subingineri, li se spunea Sing Sing BB. Pentru cei născuţi după 2000, le menţionez că era una din trupele pop de sezon estival.
Cu toate astea, ţin să menţionez o idee excelentă a unui bun prieten. Când Goebbles ajunge atât de sus, regimul e aproape de final. Noapte bună!

Roşia Montana - Poziţia oficială a USL

2011-09-06T00:45:00.000-07:00

Vă prezint mai jos poziţia oficială a USL, aşa cum a fost publicată deja AICI de unul din experţii de mediu recunoscuţi ai PNL, Manuel Avramescu.

Subiectul Rosia Montana a generat o vie si naturala dezbatere publica in societatea romaneasca. Preocuparile sunt legitime si Uniunea Social Liberala doreste sa transmita o pozitie publica pe acest subiect. Inainte de a discuta orice pas cu privire la inceperea exploatarii aurului de la Rosia Montana, consideram ca este obligatorie clarificarea, atat de catre autoritatile statului roman cat si de catre compania care a propus acest proiect, a urmatoarelor aspecte:

1. Contractul RMGC cu statul roman trebuie desecretizat de urgenta. Este absolut necesar ca societatea sa cunoasca clauzele si toate conditionalitatile contractului, in mod total transparent si democratic. In afara de situatia cetatenilor romani din zona, vorbim despre resurse importante ale statului – mediu, patrimoniu istoric si cultural, zacaminte importante, si toate acestea sunt relevante pentru dezbaterea subiectului.

2. Este obligatorie realizarea unei evaluari independente cu privire la beneficiile si costurile implicate pentru statul roman, in ce priveste crearea locurilor de munca, rolul si pozitia partii romane, precum si beneficiile financiare reale. In prezent, societatea romaneasca este constant dezinformata de catre chiar Traian Basescu, o persoana a carei functie constitutionala nu ii permite in mod legal sa intervina sau sa influenteze decizii de competenta Guvernului sau a altor institutii de specialitate. De la nivelul Presedintelui Romaniei se transmit informatii confuze sau chiar falsificate despre situatia rezervelor de aur sau despre beneficiile acestui proiect. De asemenea, compania RMGC a transmis mesaje publicitare inselatoare si schimbate periodic. Inainte de orice aceasta evaluare trebuie realizata in mod credibil si transparent.

3. Reindustrializarea si crearea de locuri de munca reprezinta o prioritate pentru USL dar cu o analiza corecta si transparenta a costurilor si beneficiilor pe termen mediu si lung.

4. Avem nevoie de o analiza independenta cu privire la interesele reale ale persoanelor si companiilor care vor sa investeasca la Rosia Montana. Trebuie sa aflam cine sunt actionarii acestor companii si cine exercita conducerea executiva, catre cine s-au dus fondurile de promovare ale acestui proiect in Romania, atat in zona societatii civile cat si in zona politica. De asemenea, dorim o evaluare corecta a modului in care s-au tranzactionat actiunile privind acest proiect la bursele externe si sa aflam in ce masura persoane care au influentat deciziile oficiale au luat parte la aceste speculatii bursiere.

5. Uniunea Social Liberala nu poate ignora rezolutia data de Parlamentul European cu privire la interzicerea exploatarilor cu cianuri pe teritoriul Uniunii Europene. Suntem datori sa identificam cele mai potrivite tehnologii pentru exploatarea zacamintelor, astfel incat mediul si patrimoniul sa nu fie puse in pericol.

6. USL doreste sa transmita un semnal puternic, catre intreaga societate, cu privire la necesitatea de a invata lectiile grave din trecut, una dintre acestea fiind catastrofa ecologica generata de cianuri la Baia Mare in anul 2000. Atunci, nu numai ca in Romania a avut loc un accident cu efecte transfrontaliere si consecinte grave, inclusiv asupra imaginii tarii, dar pagubele au fost platite de contribuabilii romani si nu de firma implicata. Astfel de cazuri nu se mai pot repeta, si orice proiect de asemenea anvergura trebuie sa tina cont de acest precedent.

7. Dreptul de proprietate trebuie respectat, si vom sustine amendamentele la proiectul “legii minelor”, astfel incat aceasta sa nu se aplice in cazul exploatarii de la Rosia Montana. Cea mai buna solutie de dezvoltare a zonei Rosia Montana trebuie asumata pe baza unui dialog deschis si transparent, la care societatea civila, locuitorii zonei si expertii independenti trebuie sa participe.

Daca toate aceste conditii sunt indeplinite si toate aceste intrebari primesc raspunsuri clare, USL accepta discutia cu privire la solutiile de dezvoltare durabila a regiunii Rosia Montana.

Daca, insa, aceste conditii nu vor fi indeplinite, Uniunea Social Liberala se angajeaza sa blocheze acest proiect, in momentul in care va prelua guvernarea, dupa alegerile parlamentare de anul viitor.

USL va solicita oficial o dezbatere serioasa asupra proiectului in Parlamentul Romaniei, si va sprijini demersurile societatii civile privind consultarea populatiei in ansamblu sau prin referendum cf art.74 din Constitutie.

Avem incredere ca doar prin transparenta deplina, dialog deschis si democratic si respectarea legilor interne si internationale putem sa oferim romanilor, inclusiv celor din zona Rosia Montana, o solutie corecta, durabila si favorabila interesului national.

Sursa foto: badpolitics.ro

Analiză politică 23.08.2011

2011-08-23T13:28:00.000-07:00

PUTERE

PDL

Cu un an înainte de alegerile locale din 2012, partidul aflat la guvernare este preponderent concentrat pe întărirea reţelelor de suport locale, pregătindu-se pentru algeri. De la centru, PDL trimite resurse atât prin HG-uri, cât şi prin alte metode de alocare. Coordonatorul redistribuirii resurselor pare a fi d-na ministru Elena Udrea, atât prin faptul că este ministrul cu cel mai mare buget şi fonduri europene aferente, sub tacita sau directa aprobare a premierului Emil Boc. Punctul slab al PDL la nivel local îl reprezintă candidaţii dar, cel mai probabil, se va miza pe vot politic şi pe candidaţi de tipul „primarul-gospodar”. Cel mai probabil se aşteaptă ca o campanie reuşită pe partea de consultanţă politică să pună cireaşa pe tortul cu resurse.

La nivel central, principala preocupare a PDL rămâne propaganda, existând un aparat profesionist condus de fostul consilier prezidenţial, actual ministru al muncii, Sebastian Lăzăroiu. Pentru această vară aparatul de propagandă al PDL s-a pregătit cu următoarele teme şi mesaje:

Construcţia politică a opoziţiei unite, respectiv USL, este într-o descreştere continuă, fiind sub 50%. În acest sens, primul pas l-a constituit sondajul IRSS, institut de casă al UNPR-PDL (condus de consultantul preşedintelui Băsescu şi al PDL, Dan Andronic), care a dat pentru prima dată USL sub cota psihologică de 50% şi UNPR la un iluzoriu 7,8% - sondajul IRSS are grave erori de cercetare care pot fi demonstrate şi de care putem vorbi în orice moment. Vor urma sondaje ale aceluaşi institut, dublat de alte institute de casă, precum CSOP sau alte institute care vor accepta să facă jocul coaliţiei de la putere. Strategia este ca 2-3 institute de sondare să lanseze concomitent tema scăderii USL în sondaje cu minim 1 punct procentual pe lună iar profeţia se poate auto-împlini printr-o manipulare continuă şi semi-subtilă a opiniei publice;
Trebuie să se demonstreze că opoziţia nu este unită şi că nemulţumirile din teritoriu legate de nominalizările pentru alegerile locale din 2012 vor duce la o fisură puternică în USL. Pentru aceasta se alimentează orgoliile unor lideri naivi din teritoriu, care pot fi uşor reşapaţi sub umbrea UNPR sau chiar a PDL. În felul acesta, coaliţia de guvernare îşi mai face rost de candidaţi;
Decredibilizarea PNL prin sublinierea faptului că PNL şi Crin Antonescu "au luat în braţe" PC, prin folosirea unei propagande puternice anti-Voiculescu pe tema colaborării cu Securitatea, Felix, Antene şi presupusa lor isterie mediatică anti-putere. Principalul instrument va fi critica PNL şi a preşedintelui partidului Crin Antonescu, care va fi acuzat că a distrus dreapta românească şi a lovit liberalismul prin colaborarea cu PSD, continuatorii "comuniştilor" şi ai FSN, şi cu partidul lui Dan Voiculescu;
Nu în ultimul rând, se va face o publicitate asiduă a investiţiilor în infrastructură şi a resurselor alocate către localităţile cu edili PDL, pentru a se capitaliza politic investiţia financiară de la buget orientată politic.

UDMR

Kelemen Hunor a câştigat preşedinţia UDMR în această primăvară pe o teză bazată pe continuarea parteneriatului cu PDL şi rămânerea la guvernare. În ultima perioadă, UDMR pare strâns cu uşa atât de dosarele de corupţie care apar mai mult sau mai puţin întâmplător, cât şi prin prisma presiunii puse de PDL pentru acceptarea unor proiecte importante pentru aceştia. Laszlo Borbely, cel asupra căruia planează acuzaţii, este principalul negociator al partidului şi ar fi putut negocia cu opoziţia.

Mesajele transmise în ultima perioadă de UDMR sunt de dezicere faţă de PNL şi de fosta guvernare şi de manifestare a colaborării cu PDL, un mesaj de vasalitate faşă de preşedinte, dacă vreţi, în termenii în care altădată se raportau anumiţi voeivozi valahi către regatul Ungariei.

În acelaşi timp, UDMR trebuie să facă faţă stresului suplimentar pus de Traian Băsescu şi de PDL, prin faptul că se colaborează/ negociază mai mult sau mai puţin transparent cu Partidul Civic Maghiar sau cu Laszlo Tokes, tocmai pentru a se pune o sabie a lui Damocles asupra UDMR, prin arătarea la orizont a unor posibile reserve în caz de nesupunere.

UDMR nu este un partener egal al PDL şi acest lucru se va confirma în această toamnă.

UNPR

UNPR, partidul generalului Gabriel Oprea, râmâne favoritul preşedintelui Băsescu. Atitudinea faţă de UNPR pare aceea faţă de mezinul preferat al familiei. Ministrul Oprea este partener egal al d-nei Udrea la strategia redistribuirii resurselor şi concomitent, cel care are mereu uşa deschisă la Cotroceni.

Nedefinit riguros ideologic, UNPR se declară de stânga, fără a susţine asta prin măsuri implicite.

Liderii achiziţionaţi de Gabriel Oprea la formare, “vedetele politice” Cristian Diaconescu şi Marian Sâtbu nu au confirmat, câzând mai degrabă într-o desuetudine. Oprea rămâne cel mai vizibil UNPR-ist şi continuă o muncă asiduă de recrutare, pregătind noi şi noi runde de racolări locale sau la nivel de parlament.

UNPR pare pilonul pe care preşedintele Băsescu îşi face planul de back-up pentru o reconfigurare a structurii guvernamentale.

Din punct de vedere politic, UNPR pare a-şi asuma inconştient riscul de a rămâne partid-anexă al preşedintelui şi de a mi supravieţui unui val de alegeri pe cont propriu. Cu toate acestea, rămâne să analizăm cum plănuieşte Gabriel Oprea să facă dintr-o construcţie artificială, una naturală, dacă aşa ceva este posibil.

OPOZIŢIE

USL

Construcţia politică a opoziţiei, formată din PSD, PNL şi PC duce greul acestei veri prin provocarea pe care o are, de a rămâne unită. Cele trei partide care au decis să ofere o alternativă regimului Băsescu-Boc, trebuie să facă faţă unor riscuri specifice. Cu toate că ar fi fost de aşteptat că atacurile de propagandă să se dea transparent, USL este atacat mai degrabă cu forţe de propagandă de gherilă.

Principala provocare în această perioadă, anticipată de PDL, este desemnarea candidaţilor pentru alegerile locale. Sondajele de opinie sunt cele care propun ierarhiile dar USL trebuie să facă faţă tensiunilor apărute în localităţile-miză pentru cele trei formaţiuni politice. Indiferent de sondaje, liderii USL împreuna cu liderii locali trebuie să pună la punct o soluţie care să împace atât negocierea naţională a USL cât şi calculele locale, acolo unde candidaţii detaşaţi pot face diferenţa.

Indiferent de miză, USL trebuie să rămână o construcţie unită şi să treacă acest prim pas de maturitate organizaţională, pentru a rămâne o soluţie alternativă viabilă.

Dacă atacurile propagandei PDL, erau totuşi ceva demn de luat în calcul, de către strategii şi comunicatorii USL, o problemă mai greu de gestionat par atacurile din interior.

Acestea vizează în special PNL-ul. Acolo, o serie de lideri, printre care îi menţionăm pe Ludovic Orban sau pe Dinu Patriciu, continuă o manieră eronată de readucere în discuţie a unor teme depăşite pentru moment, cum ar fi liberalismul autentic sau solicitarea de premier liberal. O eroare gravă ar fi continuarea ideii propuse de Ludovic Orban, de a propune candidatură proprie a PNL la Primăria Bucureşti, prin Crin Antonescu, şi de solicitare a fotoliului de premier pentru PNL. Crin Antonescu este profil de prezidenţiabil şi o intrare în cursa pentru locale ar produce daune considerabile partidului. De altfel, Antonescu nu a legitimat niciodată această propunere. Solicitarea de premier liberal ar fi, în contextul USL, o forţare într-un moment inoportun.

Teza pe care aceşti “radicali” o susţin este că fiecare dintre partide ar fi câştigat mai mult fiecare, independent, şi ar fi putut face o alianţă după alegeri. O astfel de teză, care se bazează pe estimări de cafenea, nu îşi mai are sensul acum, fiind depăşită, reluarea sa nefăcând decât a slăbi din intensitatea mesajului opoziţiei şi făcând jocul puterii.

O altă temă perdantă este cea a revenirii la monarhie, practicată de unii liberali. Aceasta duce discuţia într-o zonă în care proiectul USL este lovit pe partea de credibilitate.

PSD continuă să susţină USL, fără a avea drame ideologice că vor colabora cu un partid de dreapta şi fără a ţine cu dinţii de programe de stânga. De altfel, nici nu mai există în prim-plan lideri importanţi, cu experienţă pe partea de programe politice, care să poată crea şi propune măsuri de stânga. Acest lucru este acum o premisă favorabilă pentru ca USL să aibă un progam unitar.

Pentru a se legitima mai puternic, PSD poate apela la vechi cadre care acum sunt ţinute pe banca de rezervă, cu experienţă pe zona de programe politice sau pe zona de politici publice.

Este necesar ca dizidenţele PNL de reclamare ideologică sau alte propuneri nefezabile, să nu mai continue şi liderii cu pricina să decidă dacă fac front comun cu echipa actuală sau se abţin. În niciun caz, continuarea actualei atitudini, nu ar face decât să facă jocul aparatului propagandistic al PDL.

Un alt risc vine din zona PC. Dacă PSD şi PNL vor continua să cadă uneori în capcana propagandei PDL, de a considera PC drept partidul-televiziune (cum îl numea tot Ludovic Orban), PC nu îşi poate atinge potenţialul în alianţă şi nu poate juca la adevărata forţă. O atitudine mai demnă faţă de fratele mai mic al USL, fără a se continua marota politicii învinovăţirii propusă de PDL, poate să facă ca Daniel Constantin şi partidul său să facă o figură frumoasă şi să contracareze cu forţă partidele mici din coaliţia guvernamentală, UDMR şi UNPR. Încurajat, PC ar putea juca rolul de bastion politic anti-UNPR şi anti-UDMR dar mai important, de liant ideologic între PSD şi PNL.

(C) Codrin Scutaru, August, 2011

Nu există coş de gunoi pentru oameni

2011-08-15T15:16:00.000-07:00

Nu am zis-o eu ci un bun prieten şi partener. Ceea ce ignoră profund liderii societăţii actuale, toţi cei de sus şi mulţi din cei care aspiră să ia locul călăilor actuali, este că, pentru oameni, nu există coş de gunoi.
Nu putem să ne continuăm viaţa aruncând la coşul de gunoi semeni.
Cea mai gravă criză a României de azi este criza de leadership.
Sunt tot mai puţini oameni care-şi pun fapta acolo unde-şi pun vorba.
Filozofia de viaţă este astăzi să te pui bine cu cât mai mulţi ca să-ţi fie şi ţie bine. Să fii pervers. Slab.
Cât de mulţi oameni cunoaşteţi în jur care să fie în stare să trăiască şi să devină ceva prin ei înşişi? Cât de mulţi oameni decişi să se schimbe?
Cât de mulţi oameni puternici?
Ce văd eu...sunt prea mulţi oameni slabi, decişi să îmbrăţişeze marote, la fel ca şi călăii lor, fără a schimba nimic.
Cred că, acum, cheia schimbării pentru români este afirmarea puterii individuale. Pe cea a afirmării de grup am ratat-o în 1989.
Puterea individuală este de a fi un om mai bun. Nu unul mai lacom. Nu unul care să asuprească. Unul mai bun. Şi asta presupune a fi şi puternic şi solidar. Afirmarea prin caracter şi confirmarea prin solidaritate.

Analiză: Alegerile locale 2012 - Care sunt propunerile USL pentru Bucureşti?

2011-08-11T13:01:00.002-07:00

Alegerile din 2012 vor avea ca cel mai important moment alegerile locale. În 2004 alegerile locale au tras semnalul de alarmă pentru un PSD ce părea imbatabil. Alianţa DA, formată atunci din PNL şi PD, a reuşit să cucerească teritorii ce păreau deja adjudecate de PSD, partidul dominant.
Astăzi, Bucureştiul rămâne un punct vulnerabil al PDL. Fără alternative de contracandidaţi puternici pentru Sorin Oprescu, PDL este în impas iar USL este tot mai aproape de a-l alege pe primarul în funcţie drept candidat comun.
O primă ipoteză de la care plec este că USL va decide să îl susţină pe Sorin Oprescu, care va câştiga o bătălie cu orice candidat PDL (cel mai puternic fiind probabil edilul de la sectorul 3, Liviu Negoiţă). Dacă PDL îi aruncă în luptă pe Silviu Prigoană sau Cristian Preda, Oprescu se va delecta în stilul lui dâmboviţean cu aceştia.
Care e calculul USL pentru sectoare?
SECTORUL 1
Sectorul 1 rămâne unul dominat ferm de Andrei Chiliman, primarul în funcţie şi actual preşedinte al PNL Bucureşti. Ajutat de preşedintele fialelei PNL sector 1, Vlad Moisescu, şi de echipa sa, Chiliman îşi poate deja pregăti drumul spre un nou mandat. Electoratul de dreapta, fidelizat deja de Chiliman, nu va face pasul la off-side în acest moment, mai ales că un posibil candidat PDL de tip Răzvan Murgeanu va pierde din nou.
În cadrul USL, viceprimarul în funcţie Dan Tudorache, preşedintele filialei PSD sector 1, nu va avea pretenţii din două motive: în sondaje stă sub Andrei Chiliman (1), în cărţi stă prost în ochii lui Adrian Năstase, pe care s-a grăbit să-i facă pe plac lui Mircea Geoană li să-l umilească în şedinţele şi hotărârile filialei prin 2006, când acesta avea problemele legate de acuzaţiile de corupţie.
Viitorul primar de sector va fi probabil actualul Andrei Chiliman, vechi membru al PNL, fost coleg de generaţie şi de PL 93 cu Dinu Patriciu şi Călin Popescu Tăriceanu.
SECTORUL 2
La sectorul 2, candidatura este disputată de doi candidaţi activi, Dan Cristian Popescu, preşedintele filialei PNL sector 2 şi Bogdan Diaconu, vicepreşedintele PC şi preşedinte de filială locală. Culmea, pe un electorat de stânga fidelizat de primarul în funcţie Neculai Onţanu, ex-PSD, actual secretar general al UNPR, filiala PSD sector 2 nu are cu cine să iasă în faţă.
Dan Cristian Popescu vine din mediul de afaceri, acolo unde a construit o firmă de succes pe domeniul publicitar. Are o istorie politică în spate legată atât de PNL cât şi de PNŢCD, unde a activat activ alături de cei doi fraţi ai săi. Mesajele lui Popescu sunt orientate preponderent anti-Onţanu şi anti-UNPR, erijându-se ca un critic oficial al primarului în funcţie.
Bogdan Diaconu s-a remarcat mai ales în ultimul an ca fiind a doua voce activă din PC, după preşedintele partidului, Daniel Constantin, având totuşi un stil diferit. Diaconu e preopcupat în special de o atitudine naţionalistă anti-UDMR.
În contextul în care fostul favorit al lui Mircea Geoană şi al lui Marian Vanghelie, deputatul Georgian Pop, coleg de generaţie cu Popescu şi Diaconu, nu va fi candidat al PSD, lupta pentru desemnare se va da între cei doi de mai sus.
Edilul în funcţie Neculai Onţanu nu va precupeţi niciun efort pentru a aduce partidului lui Gabriel Oprea un fotoliu de primar (alături de cel al lui Florentin Pandele din Voluntari şi de eventuale surprize din ţară, dacă nemulţumiţi renumiţi vor părăsi PSD sau PNL). Onţanu se bazează pe degringolada din PSD, care îi poate menţine electoratul de stânga.
SECTORUL 3
Dacă Liviu Negoiţă nu pleacă să candideze la Bucureşti şi va rămâne candidat la sectorul 3, va câştiga. E prea popular în ciuda lipsei de popularitate a partidului şi cetăţenii îl asimilează ordinii spaţiale a sectorului.
Sectorul 3 va fi al lui Liviu Negoiţă sau a celui desemnat de el să îi urmeze, actualul primar jucând rol de kingmaker.
Bineînţeles, USL va veni cu un candidat. Acesta va fi Doru Giugula, fostul şef al Consiliului General al Bucureştiului sau Eugen Pleşca, fostul primar PSD al sectorului (cu mai puţine şanse datorită afinităţilor cu Vanghelie). Poate fi o opţiune şi Florin Alexe, liderul tinerilor liberali.
SECTORUL 4
Primarul în funcţie, Cristian Popescu Piedone, al doilea om ca putere din PC după preşedintele partidului, este cel care va câştiga un nou mandat, conform cifrelor. USL îl va desemna candidat. Cred că la orice negociere pentru sectoare, sectorul 4 e deja marcat cu numele Piedone.
Popular, încă puternic, cu abilităţi de negociere, Piedone se va bucura de un nou mandat indiferent pe cine va nominaliza PDL.
SECTORUL 5
Logica mă îndeamnă să spun că USL va nominaliza un candidat din partea PSD pentru a culege electoratul social-democrat fidelizat sau vanghelizat, după caz. Cel mai potrivit pentru această sarcină rămâne Marian Vanghelie. Momentan, nu văd alt as din mânecă. Sigur, Marean poate încerca figura din 2004, când a candidat independent şi a revenit la PSD după.
Ar fi inutil ca PNL să forţeze un canidat şi să erodeze un lider tânăr precum Cristi Olteanu.
SECTORUL 6
Sectorul 6 rămâne disputat în cadrul USL între toate cele trei partide. Dacă Rareş Mănescu, vicepreşedintele PNL, om cu greutate şi influenţă în actuala echipă şi preşedintele PNL sector 6, este o figură charismatică cu şanse, în acelaşi timp se bate pentru candidatură şi senatorul PSD Gabriel Mutu, transfug din PDL, căruia i se diminuează şansele datorită apropierii de Vanghelie dar care nu e deloc de neglijat.
PC joacă meciul pentru sectpr includerea lui Ştefan Florescu, maestrul economatelor din sector în cursă, candidat care se doreşte în tandem pentru Bucureşti cu Piedone. Dacă Piedone forţează pentru apropiatul său, pot apărea probleme.
Sindajele ar trebui să rezolve însă problema.
Cristian Poteraş, primarul PDL în funcţie, rămâne cel puţin cu şanse mari până în acest moment.

CONCLUZIE
La o primă privire, au şanse de a fi viitori primari ai USL:
- Andrei Chiliman (PNL) - Sectorul 1, Cristian Popescu Piedone (PC) - Sectorul 4, Marian Vanghelie (PSD) - Sectorul 5 - aproape sigur
- Dan Cristian Popescu (PNL) - Sectorul 2 sau Rareş Mănescu (PNL) la sectorul 6 - probabil
Cu toate astea, variabila unui candidat PSD puternic la sectoarele 2 sau 6 poate reconfigura toată schema. Se aşteaptă mutările lui Ponta şi sondajele.

Despre intrigi, sondaje, consultanţi, moguli, USL şi Crin Antonescu

2011-08-03T05:40:00.000-07:00

O temă de dezbatere propusă public de consultanţii semi-oficiali ai PDL şi ai preşedintelui Băsescu, în speţă Dan Andronic, este reşaparea temei demonizării lui Dan Voiculescu şi a recunoaşterii de către Crin Antonescu a unei alianţe publice, legitime şi mediatizate, dintre PNL şi PC.
Din punct de vedere politic, Crin Antonescu îşi afirmă public parteneriatul oficializat cu mult timp în urmă cu Partidul Conservator şi, în speţă, inclusiv cu fondatorul acestui partid, Dan Voiculescu. În acelaşi timp preşedintele PNL reafirmă că Dinu Patriciu nu mai este strategul din umbră al PNL şi, cel mai probabil, nu mai e nici finanţatorul partidului.
În replică, prin intermediul lui Dan Andronic, din tabăra prezidenţială, se transmite mesajul cu iz de ciorbă reîncălzită că PNL s-a predat în faţa "fostului securist" Dan Voiculescu. Am spus-o şi o repet, nu mai este o problemă actuală a României dacă Dan Voiculescu a fost sau nu colaborator al fostei securităţi. Aşa cum nu mai este o problemă dacă a fost în aceeaşi situaţie Viorel Cataramă. Nu se compară însă nivelul de implicare civică al celor doi şi asta contează.
La congresul PNL din 2009, într-adevăr, Crin Antonescu le-a mulţumit pentru prezenţa în sală lui Dinu Patriciu şi lui Viorel Cataramă. Dinu Patriciu a sprijinit campania prezidenţială din 2009 în multiple moduri. Viorel Cataramă a ajuns din fostul finanţator principal al PNL să candideze împotriva lui Antonescu în martie 2010 şi să propună reluarea dialogului cu Băsescu.
Eu consider că în acest moment nu este vorba de o lipsă de consecvenţă a lui Crin Antonescu. Dimpotrivă. El, ca lider politic, şi-a propus să ajungă undeva şi face parteneriate cu oameni dispuşi să lupte pentru acelaşi scop. Unii abandonează pe parcurs scopul echipei ăn folosul unor scopuir personale, pentru că nu vorbim doar de Antonescu ci de toată construcţia opoziţiei unite. Alţii se alătură.
O să redau doar un episod despre consecvenţa alti lider politic.
În iulie 2006, preşedintele Băsescu l-a chemat la spital unde era internat după o operaţie de hernie, pe Dan Voiculescu, spunându-i ce fericit e că va putea să-l desemneze vicepremier. În timp ce-l felicita, era nestrăin, să zicem elegant, deja anunţul pe care avea să-l facă CNSAS despre colaborarea cu securitatea a lui Dan Voiculescu şi declanşa scandalul Felix.
Astăzi, laboratoarele domniei sale orchestrează ridicarea în sondaje (sondaj IMAS comandat de trustul Adevarul, deţinut chiar de Dinu Patriciu) a lui Victor Ponta pentru a declanşa ruptura dintre cei doi şi a USL.
Probabil, cheia driblării jocului propagandei PDL este doar echilibrul liderilor USL şi o înţelepciune în planificarea următorilor păşi. Alfel, orice ieşire de ego, este suicidală pentru cei din USL şi ar confirma planul prezidenţial.

Petre Roman. Aniversarea unui om de stat

2011-07-22T14:44:00.000-07:00

Astăzi, fostul prim-ministru al României, Petre Roman, a împlinit 65 de ani. La aproape 22 de ani de la 22 decembrie 1989, figura sa charismatică şi-a păstrat tonusul, manifestând însă o îndreptăţită îngrijorare. Petre Roman este un om care poate aduce din experienţa sa, acea scânteie de viziune pentru viitor, trecând prin înţelegerea timpurilor sale, a celor trecute şi a celor care vor veni. Dincolo de toate, cu bune şi rele, rămâne un om de stat autentic. Spre diferenţă de fostul asistent universitar clujean, pe care, într-un moment nefericit, l-a acceptat drept lider al filialei Cluj a Partidului Democrat.
Redau mai jos un fragment din gândurile publicate azi în Jurnalul Naţional de fostul premier. Înţelepciunea sa de acum poate fi un punct de plecare pentru cei care au intrat în politică, mânaţi de imaginea sa din anii 90 şi pentru oricine mai doreşte să se implice public pentru noi toţi, nu pentru sine.

„O aniversare te aruncă în timp. Timpul care curge, care fuge pentru a nu da socoteală, timpul care se accelerează sau, dimpotrivă, parcă stă pe loc. La Baricadă aflam că împotriva destinului deznădejdea nu foloseşte ci doar curajul. După acelaşi număr de ani, 22, câte zile avea acel decembrie ’89 şi câte are luna la aniversarea mea, îmi doresc şi acum o ţară a mea. Care să-şi preţuiască oamenii, să înveţe din greşelile sale şi să fie locul unde se construieşte mult şi cu folos. Parafrazându-l pe Tocqueville aş spune: «fiecare zi să fie nouă în România». Tocmai de aceea acum spun din nou: încă nu am terminat!

Democraţia post-revoluţionară a schimbat România în multe privinţe dincolo de a o mai putea recunoaşte şi uneori şi dincolo de imaginea pe care am iubit-o şi o iubim. Putem privi ceea ce am creat numai pentru a vedea ceea ce am distrus. Însă, cred eu, ar fi o mare greşeală. Istoria e într-adevăr o luptă, nu un concurs de etică. Îi premiază pe luptători nu pe cei cumsecade. Sunt convins că avem şi cunoaşterea şi puterea pentru a reporni România acolo unde s-a blocat în înapoiere, corupţie sau delăsare. Pentru că blocajul înseamnă pur şi simplu că deşi sunt mulţi oameni care trăiesc în libertate, puţini sunt cu adevărat liberi. Sunt copleşiţi de adevăruri urâte şi nu se pot bucura de puţinele adevăruri frumoase ale vieţii de acum. Mergând către adevăr nu eşti ferit de greşeală. Contează însă buna credinţă pentru a continua şi inteligenţa pentru a găsi greşeala. Goethe spunea: «Putem comite greşeli dar nu să le construim».

Pentru a deosebi între bine şi rău există o cale sigură: aceea de a citi şi învăţa. În tranziţie s-a pierdut într-o măsură criminală cultul învăţării şi al respectului de sine. S-a pierdut poate ceva şi mai important: preţuirea pentru fabuloasa natură umană. Dau un singur exemplu care pare greu de crezut deşi este o concluzie ştiinţifică. Astăzi, dacă absolut toate computerele din lume ar fi conectate împreună ele ar putea realiza un număr total de instrucţiuni pe secundă aproximativ egal cu numărul total de impulsuri nervoase pe secundă produs de un singur creier uman.

Întotdeauna mi-am dorit un echilibru în toate. Până într-atât încât am afirmat că scopul unei guvernări este să asigure un echilibru social. Am avut de gestionat multe aşteptări ale oamenilor. Întotdeauna aşteptările sunt mai mari decât posibilităţile. Dar noi ca fiinţe umane suntem mai mult emoţie decât raţiune. De aceea stârnirea unor sentimente puternice şi bune înseamnă emoţii cu care se poate construi şi raţional şi cu entuziasm. Spusele mele par să fie contrazise de cinismul agresiv şi nepăsarea care se văd la tot pasul. Dar cred că oamenii în sinea lor îşi doresc să fie mai multă înţelegere şi mai puţină gâlceavă. Adică mai multă înţelepciune şi mai puţină răutate.

«Nu există decât un singur eroism pe lume» - spunea Panait Istrati – «acela de a vedea lumea aşa cum e şi de a o iubi totuşi».”

Sursa foto: articole.famouswhy.ro

Sondajul IRSS - Primul pas în strategia sondajelor PDL

2011-07-18T14:20:00.000-07:00

Ne-am obişnuit să acceptăm mult prea uşor sondajele cu final aşteptat, proiectate în laboratoarele puterii politice.
Sociologii au ajuns de multe ori să se prostitueze în folosul unui partid sau al altuia de dragul accesului la putere sau pentru a sta în proximitatea puterii. Nu se întâmplă doar acum, se întâmplă de zeci de ani.
(Bine, asta dacă e vorba de sociologi. Mai sunt ingineri, filosofi şi tot felul de naţii care fac sondaje că au învăţat şi ei de astea. Fără viziune, fără imaginaţie sociologică. Doar cu SPSS şi alte progrămele).
Pentru o ţară care are carenţe majore în leadership este pe undeva de aşteptat să ne aflăm unde suntem. Avem liderii pe care-i merităm. Cei care solicită creşterea abruptă în sondaje sociologilor care pot renunţa la caracter, cei care devin, din maeştrii regresiilor statistice, maeştrii regresului societăţii.
PDL a stabilit o strategie de propagandă prin sondaje pentru a creşte procentul electoral pentru PDL şi UNPR. Coaliţia de guvernare a înţeles că, datorită măsurilor de austeritate, pe care preşedintele Băsescu le-a luat providenţial în dauna majorităţii românilor, PDL nu poate opri valul de scădere electorală.
Din 2009 până în prezent locomotiva electorală a PDL, preşedintele Băsescu, a scăzut PDL de la 35% intenţie de vot până la 15-17%. S-a ajuns astfel la propuneri salvatoare de tipul votului prin corespondenţă, votului prin sms şi alte câte vom mai auzi. PDL va creşte însă brusc în sondaje.
Începând din această lună, institutele de casă ale PDL şi UNPR, IRSS, CSOP şi cine se mai alătură puterii perene, vor propune procente optimiste pentru partidele cu pricina. PDL şi UNPR, partidele aflate la dreapta şi la stânga tatucului pământesc, vor creşte la procente bahice, inspirate de marele sociolog scoţian Chivas Regal, preferatul preşedintelui. PDL va ajunge cu 1-2% procente pe lună la circa 30-35%. UNPR va trece lejer de 15% pentru că doar mutăm virgula de la 1,5%. Singura problemă este că virgula ar trebui mutată doctrinar la stânga, nu la dreapta, aşa cum face institutul de casă IRSS.
Coaliţia de guvernare va însuma în calculele a 2-3 institute de casă mai mult de 50%.
Cum...Păi cam aşa PDL 30%, UNPR 10%, Partidul Poporului 10%, UDMR 5% şi alţii inventaţi peste noapte de Lăzăroiu cam 10%. În felul ăsta, o construcţie politică pro-Băsescu va însuma în stil napoleonian (de la cognacul cu acelaşi nume) circa 60-65%. Cum se va numi visul politic al Eroului Salvator? Păi, pornind de la sintagma "cel mai iubit fiu al poporului", cred că se va numi Partidul Popular Român sau Alianţa Populară, Alianţa Dreptei Populare sau Partidul Popular Liberal (că tot are preşedintele marota obsesiei liberale de care nu dă dovadă).
USL va fi redus forţat de la 50% până la 35-40%. Voila.
Despre legitimitatea acestui demers vom putea afla în mod elevat de la consultantul preşedintelui şi al PDL, Dan Andronic şi de la domnul ministru al muncii în folosul comunităţii băsiste, Sebastian Lăzăroiu.
P.S. Dacă în urma acestui post, voi fi acuzat de isterie anti-pedelistă, pot confirma lucid că e vorba doar de disjunctie existenţială cu entitatea PDL.

Mesajele de vară ale propagandei PDL

2011-07-17T10:16:00.001-07:00

Pentru această vară aparatul de propagandă al PDL s-a pregătit cu următoarele teme şi mesaje:

Construcţia politică a opoziţiei unite, respectiv USL, este într-o descreştere continuă, fiind sub 50%. În acest sens, primul pas l-a constituit sondajul IRSS, institut de casă al UNPR-PDL (condus de consultantul preşedintelui Băsescu şi al PDL, Dan Andronic), care a dat pentru prima dată USL sub cota psihologică de 50% şi UNPR la un iluzoriu 7,8% - sondajul IRSS are grave erori de cercetare care pot fi demonstrate şi de care putem vorbi în orice moment. Vor urma sondaje ale aceluaşi institut, dublat de alte institute de casă, precum CSOP sau alte institute care vor accepta să facă jocul coaliţiei de la putere. Strategia este ca 2-3 institute de sondare să lanseze concomitent tema scăderii USL în sondaje cu minim 1 punct procentual pe lună iar profeţia se poate auto-împlini printr-o manipulare continuă şi semi-subtilă a opiniei publice;
Trebuie să se demonstreze că opoziţia nu este unită şi că nemulţumirile din teritoriu legate de nominalizările pentru alegerile locale din 2012 vor duce la o fisură puternică în USL. Pentru aceasta se alimentează orgoliile unor lideri naivi din teritoriu, care pot fi uşor reşapaţi sub umbrea UNPR sau chiar a PDL. În felul acesta, coaliţia de guvernare îşi mai face rost de candidaţi;
Decredibilizarea PNL prin sublinierea faptului că PNL şi Crin Antonescu "au luat în braţe" PC, prin folosirea unei propagande puternice anti-Voiculescu pe tema colaborării cu Securitatea, Felix, Antene şi presupusa lor isterie mediatică anti-putere. Principalul instrument va fi critica PNL şi a preşedintelui partidului Crin Antonescu, care va fi acuzat că a distrus dreapta românească şi a lovit liberalismul prin colaborarea cu PSD, continuatorii "comuniştilor" şi ai FSN, şi cu partidul lui Dan Voiculescu;
Nu în ultimul rând, se va face o publicitate asiduă a investiţiilor în infrastructură şi a pomenilor date către localităţile cu edili PDL, pentru a se capitaliza politic investiţia financiară de la buget orientată politic.

USL se află în faţa provocării de a fi mai unită ca oricând iar pentru aceasta orice ieşire din linie nu poate fi tolerată. Vorba francezului, la război ca al război.
Pentru aceasta toţi liderii celor trei partide, PSD, PNL şi PC, trebuie să accepte strategia bazată pe calcule matematice şi analize pragmatice ale centrelor de comandă de la nivelul secretariatelor generale ale partidelor şi ale departamentelor de strategie şi să nu propună dizidenţe inutile care ar face doar jocul PDL. Orice dezbatere şi luptă în interiorul organizaţiilor de partida ar fi cronofagă şi ar fi în favoarea unui singur partid.
Trebuie analizate sondajele de opinie deja existente făcute de USL pentru identificarea candidaţilor la alegerile locale şi eventual dublate de altele noi acolo unde există discuţii şi dubii.
Dezbaterile ideologice despre dreapta şi stânga trebuie să aibă consistenţă şi viziune pe termen lung, altfel nu sunt decât instrumente în mâna maşinii de propagandă a PDL, care se doreşte reinventarea dreptei româneşti în manieră thatcheristă, neo-liberală, ideologie abandonată de multă vreme în Occident.
Sursa foto: humor.gunaxin.com

Lăzăroiu, ministrul propagandei. Acest Goebbels al Fuhrerului Băsescu

2011-07-15T05:53:00.000-07:00

Proaspătul ministru al muncii Sebastian Lăzăroiu, sociolog, fost consilier prezidenţial pe probleme de planificare politică, adică înalt sfetnic oficial, actualmente sfetnic neoficial, pare prea puţin preopcupat de problemele ministerului muncii şi continuă să facă ce făcea şi până acum: aruncă teme alegorice legate de viaţa politică pe agenda publică şi cine n-are ce lucra, le şi rumegă.

Ministerul muncii este esenţial, în orice ţară săracă cum e România, o ţară cu grave probleme legate de destructurarea socială şi de dezagregare, care produc mare parte din ceea ce se numeşte criza structurală a României (fenomen care amplifică cadrul crizei globale pentru ţară prin faptul că economia naţională nu are capacitate proprie de supravieţuire şi redresare şi mai ales, prin faptul că structurile sociale şi instituţionale ale statului sociale au fost distruse).

Ministrul muncii ar trebui să aibă prin excelenţă rolul de a planifica politicile sociale prin care societatea, atât cei apţi de muncă precum şi grupurile vulnerabile, cu risc de excluziune socială (familiile monoparentale, femei, romi, copii, bătrâni, pensionari etc.) să poată fi ajutaţi pentru a-şi depăşi starea actuală şi a redeveni persoane capabile să ducă o viaţă la standarde normale.

În schimb, ministrul muncii este preocupat de fraţii Grimm, de Albă ca Zăpadă şi în special de un pitic, ală care l-a precedat la minister, dar şi de cei şapte pitici de pe creier (mă tem să nu fie 7 la puterea a şaptea, că tot a studiat matematica ministrul nostru).

Este preocupat de cum vor fi remaniaţi colegii lui de cabinet, de parcă el ar fi un super-ministru care le ştie el pe toate din sms-uri prezidenţiale, de cum va creşte UNPR şi cum se va prăbuşi încet încet USL, de cum PDL este în tot şi în toate şi va marca viitorul României, de cât de liberal este PDL ca partid şi care este dreapta autentică, ce trebuie să facem cu dreapta şio nu trebuie să facem cu stânga, de scris pe Madam Blogary etc....În legătură cu dreapta, practic ministrul cu pricina a sesizat că e bine să se aşeze de-a dreapta tatălui, lucru de inspiraţie religioasă probabil şi să repete ca un ecou ideile vizionarului preşedinte. Pe scurt, este preocupat de propagandă, o propagandă de inspiraţie băsesciană în acest caz.

Ministrul muncii Sebastian Lăzăroiu este de fapt ministrul propagandei. Aceasta era funcţia pe care Joseph Goebbels o juca pentru Fuhrerul Adolf Hitler. În acest fel era de facto al doilea om în stat, datorită puterii pe care o exercita propaganda în regimul fascist al lui Adolf Hitler. Tind să cred că, din nefericire, propaganda devine principal mijloc de acţiune şi în regimul Băsescu. Iar ministrul propagandei devine al doilea om ca importanţă în stat...într-un stat distrus aproape complet de măsurile din 6 mai 2010 care au condamnat la sărăcie mai mult de 1 milion de români şi care determină intrarea în sărăcie a încă 1 milion la finalul lui 2011.

Un singur aspect îi supun atenţiei d-lui ministru. Chiar dacă nu mai are soluţii pentru pensii şi dacă a venit deja la minister după ce s-au tranşat în defavoarea societăţii şi a majorităţii populaţiei Codul muncii şi Legea asistenţei sociale, ce va face cu cei peste 1 milion de oameni care-şi vor pierde locul de muncă până la finalul lui 2011 şi care, împreună cu cei 1 milion de şomeri ai perioadei 2009-2010 vor determina ca 10% din populaţia activă a României să fie condamnată la sărăcie. Ce propagandă poate răspunde coerent la faptul că o societate şi-a condamnat bătrânii, copii şi în final oamenii activi la sărăcie?

Sondaj IRSS. Manipularea prin sondaje revine?

2011-07-12T04:02:00.000-07:00

„Profetia care se autoimplineste este, la inceput, o definire falsa a situatiei, dar care induce un comportament nou ce face ca asertiunea originala falsa sa devina adevarata“ spunea marele sociolog american Robert Merton.
Am observat astăzi apariţia unui sondaj al brusc apărutului Institut Român de Studii Sociale (IRSS), care, aparent, anunţa un clasament firesc al principalelor forţe politice cu următoarele rezultate:
1. USL - 49,5 %
2. PDL - 22,5 %
3. UNPR - 7,8 %
4. UDMR - 5,7 %
5. PP - 5,2 %
6. PRM - 4,6 %
7. PNG - 1,7 %
restul repondenţilor spunând că nu vor participa la vot, nu sunt hotărâţi sau nu răspund.
În ceea ce priveşte intenţia de vot pentru alegerile prezidenţiale, rezultatele sunt următoarele:
1. Crin Antonescu - 32 %
2. Traian Băsescu - 22 %
3. Victor Ponta - 17 %
4. Cristian Diaconescu - 7 %
5. Dan Diaconescu - 6 %
6. Kelemen Hunor - 5 %
7. C.V.Tudor - 4 %
8. Gigi Becali - 3 %
Hai să vedem puţin ce sare-n ochi.
În primul rând, chiar înainte de a vedea metodologia, e de-a dreptul uimitor cum partidul generalului Oprea atinge cota de 7,8 %, în timp ce în toate celelalte sondaje apare undeva în jur de 1-2%.
În al doilea rând, sondajul IRSS vrea să inducă tema căderii lente a scorului electoral al USL sub pragul psihologic de 50%.
Nu înţeleg de ce sunt măsuraţi ca prezidenţiabili Traian Băsescu, care nu va mai candida şi Victor Ponta, care a anunţat că PSD nu va avea candidat propriu şi doreşte să fie premier în viitorul guvern USL.
Haideţi totuşi să vedem cine este acest institut cu nume onorabil. Este un centru de sondaje clădit pe o echipă de cercetare coordonată de jurnalistul Dan Andronic, de profesie istoric, actual consultant politic al PDL şi al preşedintelui Băsescu, fost consultant al PSD şi al premierului Năstase în 2004 şi al PNL şi al premierului Tăriceanu în 2007-2008.
Pentru a-i oferi o anumită legitimitate, IRSS are un consiliu ştiinţific condus de profesorul Florian Tănăsescu, prorector al Universităţii Spiru Haret, fost decan al Facultăţii de Sociologie-Psihologie, de profesie...istoric. Nu ştiu exact care sunt sociologii IRSS dar sunt convins că există şi ei. L-am identificat în fugă la partea de prezentare metodologică a rezultatelor cercetărilor IRSS pe Florin Popa, de profesie asistent social, specializat în antropologie
Pe fondul proximităţii anului de foc de pregătire al alegerilor locale şi naţionale, coaliţia de guvernare PDL şi asociaţii şi-a construit un institut propriu, ajutaţi de un grup de profesori de la Spiru Haret.
Ca şi consultant, Dan Andronic a mai încercat crearea unui institut de casă prin anii 2000, când controla de facto GSS 2000, un institut care-l dădea pe Adrian Năstase cu indicatori maximali de favorabilitate în 2005, la un an de când pierdea alegerile. Dan Andronic a încercat să vândă GSS 2000 lui Gigi Becali dar nu s-a mai finalizat tranzacţia. GSS 2000 este egal de fapt cu Cătălin Lixandru, politologul care face toată munca de cercetare şi care în ultima vreme lucra preponderent cu PNL (mai ales cu PNL Bucureşti).
Dan Andronic este directorul institutului. Într-un fel e transparenţă totală. Consultantul politic oficial al PDL şi al preşedintelui Băsescu conduce institutul de sondare de casă al coaliţiei de guvernare.
Aş fi curios să îl întreb câteva lucruri pe Dan Andronic, în calitate de coleg al spaţiului de analiză şi comunicare politică, locul unde sociologia se întâlneşte cu ştiinţele aplicate ale comunicării.
- Oare este IRSS un institut de casă al clienţilor politici PDL şi asociaţii?
- Este oare IRSS sprijinit puternic în principal de UNPR?
- În acest context, care este gradul de legitimitate al IRSS în spaţiul institutelor de cercetare a opiniei?
Sincer, am stimat întotdeauna isteţimea şi modul în care Dan Andronic a reuşit să se poziţioneze ca şi consultant politic precum şi parteneriatele sale externe de succes. Cu toate acestea, prin 2008 circula o remarcă răutăcioasă pe piaţa consultanţilor politici, ăştia mai mici şi cu ciungă-n păr, că toţi clienţii care au lucrat cu Andronic au pierdut (vezi cazurile Năstase şi Tăriceanu). În 2009 a distrus acest mit prin victoria lui Traian Băsescu, clientul său câştigător. Cu toate acestea, nu am înţeles cum a transformat în consultanţi care se autodefinesc astfel, oameni cel puţin mediocri, aciuaţi azi pe la diverse partide sau filiale mari, pe post de consultanţi de serviciu.
Dane, spune-ne te rog cum stă treaba.
Crezi sincer că va creşte UNPR până la 5-7% şi va ajunge partid parlamentar care să ia din cota de stânga a PSD sau continui eroarea unui sociolog respectabil care-i vedea la 13 % potenţial de vot înainte de înfiinţare pentru ca apoi ei să se zbată la 1,3 %?...S-o fi greşit o zecimală, cine ştie...
Multă lume din branşă te poate acuza că faci prin acest institut jocurile lui Sebastian Lăzăroiu, care nemaiavând bani de pensii sau de şomaj şi plictisindu-se la minister, trimite mesaje despre ruperea USL, creşterea UNPR şi refacerea forţelor politice în jurul PDL. Şi atunci s-ar ajunge la vorba aia faină pe care tu, Felix Tătaru sau Băsescu însuşi (care e cel mai bun consultant al său, nu?) a scos-o la faza cu Patriciu...Ruşine, Dan Andronic!
Până atunci însă, pornim de la premisa nevinovăţiei şi deontologiei.

Educaţia, ultima redută doborâtă

2011-07-06T09:47:00.004-07:00

Eşecul înregistrat de elevii din România la examenul de bacalaureat trage un semnal de alarmă în privinţa sistemului de educaţie. Cu un procent de promovare de sub 50%, putem spune că deja suntem în faza post-eşec.
România a fost dintotdeauna o ţară săracă cu grave probleme sociale. Cea mai puternică determinantă a ieşirii din sărăcie a fost dintotdeauna educaţia (o spun toate studiile Băncii Mondiale din 2000 până azi). Fără un sistem solid de educaţie, România a fost deprivată de cea mai solidă şansă de a-şi depăşi starea de astăzi.
Condamnarea educaţiei reprezintă condamnarea la sărăcie.
Condamnarea educaţiei înseamnă condamnarea viitorului.
Din păcate acest lucru era previzibil.
Suntem în ţara preşedintelui care propovăduieşte modelul elevului cu note mici care reuşeşte în viaţă blamând profesorul care are doar jumătate din zi ocupată cu ore, îndemnându-l să îşi caute ceva în plus de lucru în restul zilei.
Suntem în ţara în care, pe de altă parte, profesorii au devenit categoria socială cu un handicap real de a se uni şi a protesta, preferând să se lase umiliţi. Spărgând propria grevă, profesorii rămân în bătaia vântului şi a deciziilor luate de foştii lor elevi cu note mici.
Modele de reuşită din România sunt pentru tinerii absolvenţi de liceu una din următoarele categorii: politicieni, oameni de afaceri obscuri, uneori chiar interlopi, vedete şi cvasivedete, manelişti şi altele asemenea.
Astfel, dacă nu se găsesc în situaţia de a fi "jmecheri" în varianta masculină sau feminină sau anexe de jmecheri, în varianta de slugoi, pereche, amante sau enterteinment, tinerii sunt pierduţi în spaţiul nesigur.
Sistemul de educaţie nu s-a adaptat la evoluţia societăţii în ultimii 20 de ani. Eşecul planificării a fost planificarea eşecului educaţiei. O educaţie formală care a ignorat dezvoltarea personală, cultura iniţiativei şi schimbarea societăţii şi-a semnat demult propriul faliment.
Sacrificarea generaţiilor de astăzi nu mai poate fi remediată.
O decizie radicală de a forma oameni activi pentru societate şi nu fire de praf în bătăia vântului deciziilor politice şi economice, luate uneori de cei mai slabi de caracter dintre elevii ajunşi decidenţi, îşi poate face simţite efectele de-abia peste zece ani de azi înainte.
Nu am fost niciodată un elev slab. Nu cultiv lipsa de respect faţă de valori. Cultiv apărarea valorilor fundamentale. Resping reuşita cu orice preţ. Resping spoiala. Resping fanfaronii tranziţiei.
Bunicii mei au fost învăţători şi tatăl meu este încă profesor. Eu însumi am predat şi voi preda în învăţământul superior.
Cred cu tărie că educaţia în complexitatea sa, cea primară dată de familie, cea formală şi autoinstruirea, este singurul mod real prin care putem clădi caractere. Caracterele pot crea apoi proiecte şi organizaţii care să pună oamenii în mişcare, să dea viziune, să proiecteze strategii şi să dezvolte prin direcţii de acţiune concrete economia şi societatea.
În acelaşi timp, lipsa de caracter se poate întoarce cu furie asupra acestui factor care poate dezrobi oamenii, educaţia. Iar în momentul în care netrebnicii lipsiţi de caracter ajung să decidă, vor decide întru abulismul celor care vor veni după.
Voi încheia cu două citate esenţiale.
Primul, din Ion I.C. Brătianu, îl supun atenţiei tinerilor care vor să facă politică: "Cei mai mulţi îşi închipuie că politica este un fel de distracţie, cu foloase şi onoruri. Politica e ceva grav, grav de tot. Ai în mâna ta viaţa şi viitorul ţării tale".
Hegel, cel care m-a inspirat să urmez a doua facultate, dupa ce am citit Principiile filozofiei dreptului, pe tren spre Suceava, spunea că "Educaţia este arta de a face omul etic".
Ori, într-o societate românească care doreşte să dea lovitura finală eticii, cu politicieni care fac politică pentru foloase şi onoruri, nu e oare firesc să înceapă cu educaţia?

Casa Regală a României: Locul şi rolul său în prezent

2011-06-28T16:19:00.000-07:00

În ultima perioadă Casa Regală a României a ajuns subiect principal de discuţie şi dezbatere, după ce Preşedintele Traian Băsescu, cu gândul de a abate atenţia de la dezbaterea regionalizării a aruncat fumigena cu Regele Mihai, un atac dur care îl jigneşte direct pe fostul suveran, numindu-l "sluga ruşilor". Atacul se vrea de asemenea a fi în registrul promovării axei Bucureşti-Washington-Londra, de care Băsescu vorbea atât? Probabil că nu, pentru că Marea Britanie e monarhie constituţională.

Cu puţin timp înainte, PNŢCD, partid care a încercat o resuscitare sub patronajul fostului premier Victor Ciorbea, prima victimă de marcă a lui Băsescu, şi-a anunţat reunificarea şi relansarea cu programul manifest al lui Ciorbea de a sprijin forma de guvernământ de monarhie constituţională. Un demers probabil menit a aduna simpatiile pro-monarhiste într-o cotă electorală de câteva procente şi de a le adăuga ulterior unui partid mai mare sau chiar opoziţiei unite-
O amplă dezbatere pe această temă au şi blogeerii liberali, în frunte cu Lillick.
În acest context, o soluţie constructivă ni se propune de la unul din preşedinţii partidelor de opoziţie, Daniel Constantin. Dumnealui ne propune pe blogul său, aşezarea Casei Regale pe un loc care i se potriveşte.
Preşedintele conservator, partid cu valori similare celor ale Casei Regale, dacă analizezi atent statutul, propune ca în aceste timpuri Casa Regală să îşi asume rolul de Înalt Reprezentant al României, instituţie care să funcţioneze în subordonea Parlamentului.
Rolul de Înalt Reprezentant ar da Casei Regale a României posibilitatea de a face lobby instituţional pentru aderarea la spaţiul Schengen şi promovarea efectivă a României în cadrul Uniunii Europene şi faţă de instituţii internaţionale precum Organizaţia Naţiunilor Unite.
O astfel de aşezare a Casei Regale în spaţiul instituţional românesc ar transforma-o pe termen lung într-un partener oficial şi legitim al oricărui guvern, pentru dezvoltarea relaţiilor externe şi obţinere de sprijin extern. Ar fi un pas fezabil de a ieşi din izolarea în care suntem.
Propunerea lui Daniel Constantin este o soluţie modernă şi realistă la ceea ce poate face Casa Regală - Proiectul nu reprezintă revenirea la monarhie constituţională ci acordarea Casei Regale a unei importanţe care i se cuvenea. Proiectul urmează a fi propus în cadrul USL în mod oficial. Eu consider că USL poate fi ceea ce a fost PNL în perioada interbelică şi să sprijine această iniţiativă cu scopul de a mai pune o cărămidă la re-clădirea statului român. În acelaşi timp, PDL, cu un ultim dram de luciditate, poate accepta o măsură logică de reactivare şi parteneriat cu instituţia regalităţii române.
Eu îl consider ca fiind singura poziţionare corectă de către politic a Casei Regale şi a rolului concret prin care poate ajuta statul român în România anilor pe care-i trăim.
Iniţiativa lui Daniel Constantin este una corectă, de reaşezare a unei instituţii reper, care poate să îşi aducă un aport concret la viitoarea modernizare a acestei ţări.
Propun acest proiect spre dezbatere către toţi comentatorii activi din online.
1. Este pregătită România să acorde rolul instituţional de reprezentare Casei Regale, menţinînd actuala formă de guvernămînt?
2. Poate Casa Regală să reprezinte România în mod optim şi să fie expresia diplomatică a statalităţii, fiind continuatoarea instituţională a fondatorului statului modern român, regele Carol I?

Marian Vanghelie, care NU MAI este

2011-06-27T15:01:00.000-07:00

Celebrul Marian Vanghelie, politicianul supranumit "Care este" a fost eliminat de la conducerea PSD Bucureşti de Victor Ponta, printr-o mişcare bruscă de tip blietzkrieg, luni, pe 26.06.2011.
"Marean", cel care nu e departe ca nume de fostul primar al Capitalei, pe nume Adriean, trebuia să fie schimbat de Ponta. Era de aşteptat pentru că cei doi au un conflict personal binecunoscut. În al doilea rând, Ponta punctează prin aducerea la conducerea PSD Bucureşti a unui soi de colegiu director, format din personalităţi grele, inclusiv Adrian Năstase.
Nimeni nu contestă poate calităţile de organizator şi descurcăreţ ale lui Vanghelie, devenit însă un simbol negativ al arivismului în politică şi al tranzacţiilor "pe persoană fizică". Nimeni nu ştie cât de reale erau sau nu anecdotele despre el. Problema nu este dacă PSD Bucureşti va deveni mai performant, problema e că s-a tranşat însăşi problema, accea de a nu coabita consensul cu Victor dupa ce odată vroiai să-i spargi dinţii.
Fost odată atotputernic, când decidea ce e cu PSD de la dreapta lui Geoană, Marian Vanghelie pare azi scos sec pe tuşă. Victor Ponta se arată necruţător şi dur ca lider. Gabriel Oprea probabil că jubilează, dupa ce a plecat din PSD invocând păcatul Vanghelie care determină atâtea....
Asta e politica. Azi atotputernic, visând la Primăria Capitalei, mâine nimeni.
Marean, care nu mai este....
P.S. Atenţie fostei armate a lui Geoană! Plecaţi cu toţii şi muriţi în onoare.

Agenda publică a românilor

2011-06-24T22:34:00.001-07:00

În această postare nu voi vorbi despre temele lansate pe agenda publică de către preşedintele Traian Băsescu, respectiv despre regionalizare, revizuirea Constituţiei sau atacurile asupra foştilor conducători ai ţării.
Românii au deja o agendă publică, care trece netulburată de fumigenele prezidenţiale.
Aceasta include următoarele:
1. Mai mult de o treime din români resimt efectele căderii în sărăcie şi scăderea dramatică a calităţii vieţii. Acest fapt determină drame şi dezagagregare socială la nivelul întregii societăţi. Românul care ieri avea ce pune pe masă şi putea trăi decent, astăzi nu mai poate face asta, fiind înglodat în datorii şi marginalizat social.
2. Românii au intrat în 2007 în Uniunea Europeană iar în mai puţini de doi ani au ieşit la propriu din statistica Uniunii Europene în privinţa standardului de viaţă şi posibilităţii de dezvoltare. Românii vor să li se redea statutul de european. România vrea să revină în Europa.
3. Românii îşi doresc acces la serviciile publice de sănătate şi educaţie. Sănătatea este condiţia de bază pentru ca omul să trăiască în primul rând şi să aibă demnitatea traiului în al doilea rând. Educaţia este cel mai important factor al ieşirii din sărăcie şi al depăşirii propriei condiţii, indiferent de nivelul material.
4. Satul românesc doreşte să facă parte dintr-o societate a secolului XXI, nu dintr-una a Evului Mediu care i se propune astăzi. Agricultura românească poate redeveni sursă de dezvoltare şi românii din mediul rural trebuie readuşi de la marginea societăţii, în interiorul său.
5. Românii au nevoie de repere şi valori. Reperele morale trebuie să fie baza dezvoltării fiecărui individ. Pentru aceasta, trebuie oprită brusc încercarea regimului politic de îngropare a valorilor fundamentale.
6. Românii au nevoie de lideri. Un lider este acela căruia îi pasă în primul rând de oameni, nu cel căruia îi păsă de sine însuşi. Dacă crezi că eşti lider şi nu te urmează nimeni, înseamnă că faci doar o plimbare solitară. Trist este că unii lideri fac plimbări solitare cu preţul confiscării bunăstării românilor.
7. Criza de leadership a României este o oportunitate care trebuie să aducă în zona de implicare publică acei lideri conectaţi la societate, la ceea ce simte fiecare român. Nu la nivel de discurs ci la nivel de relaţionare cu oamenii. La nivel de conectare cu oamenii. Un lider care să atingă sufletul romînilor înainte de a da mâna cu ei. Dacă nu vom depăşi acest impas şi continuăm să propunem alternative de lideri oameni care nu sunt în stare să se conducă nici pe sine sau să fi construit vreodată ceva durabil la nivelul relaţiilor sociale şi comunitare, vom continua să trăim în minciună.
8. Sistemul politic îşi poate reveni doar prin construcţia bazată pe valori, etică şi integritate. Mitul descurcăreţului politician român trebuia abandonat brusc şi atitudinea faţă de aceşti indivizi trebuie să fie una radicală. E o nebunie să aşteptăm rezultate de la oameni fără un fundament durabil.
9. Schimbarea pozitivă a societăţii nu poate veni decât prin schimbarea individuală a fiecăruia. Cei care vor decide că e nevoie să schimbe ceva în viaţa lor, o vor face şi apoi se vor uni. Vocea lor va fi auzită atunci. Singurul om pe care trebuie să îl schimbi în România eşti tu însuţi!
10. Românii îşi doresc să poată trăi decent în ţara lor!
Ce este mai sus, este o parte din agenda publică a românilor. O agenda care nu este propusă de Băsescu ci de realitate şi luciditate.
Sursa foto: www.minotdailznews.com

Raspunsul Puterii fata de "Alianta Socialista" a Opozitiei: Dreapta Fascista

2011-06-17T06:55:00.001-07:00

Observ o noua pozitionare ideologica a politicienilor PDL si a propagandistilor puterii fata de constructia opozitiei unite sub forma de Uniunea Social-Liberala. Ca raspuns, aparatul de propaganda al PDL a gasit o denumire "demonizanta" pentru USL si anume Alianta Socialista. Asta vine din partea regimului politic, condus de Traian Basescu, care castiga presedintia PD in 2001 prin motiunea "Romania puternica, Romania social-democrata". Acelasi Traian Basescu care batea cu pumnul in masa biroului politic al PD spunand ca PD trebuie sa fie radical de stanga! O pot sustine multi din cei de fata in acele momente (Nu-i asa, George Serban?).

In primul rand, demontarea acestei etichete stupide este foarte usor de facut. Romania nu a avut niciodata un partid socialist puternic dupa 1989, FSN impartit apoi in PD si PSD, fiind o constructie politica care isi propusese sa administreze Romania sub orice eticheta ideologica. PSD a ocupat apoi partea de stanga a esicherului politic deoarece dreapta ideologica a fost ocupata de partidele istorice, continuatoarele unor partide care se legitimasera de dreapta. Cat de social-democrate sau liberale au fost masurile guvernelor PSD, CDR sau PNL, e usor de identificat prin analiza contextului fiecareia, a necesitatii si a efectelor acestora.

In schimb, ar fi foarte usor de atacat PDL ca fiind Dreapta Fascista. Hai sa facem o scurta analiza:

1) Fascismul s-a remarcat ca fiind un curent ca promova o politica radicala, nationalista si autoritara. Pai exact asta face regimul Basescu-Boc prin promovarea conflictului in interiorul societatii, prin atitudinea de izolare a Romaniei fata de restul UE, inclusiv prin propunerea de reorganizare administrativa. Autoritarismul presedintelui este criticat masiv la nivelul intregii populatii.

2) Fascismul sustine crearea unui stat totalitar si a unui singur partid. Voila. Pana la stat totalitar nu mai e cale lunga iar PDL isi doreste sa devina partidul unic. De asta inglobeaza toate curentele in denumire, mai putin "demonicul" socialism.

3) Fascismul isi propune crearea unui tip de om - omul nou, superomul. Aici, PDL si Basescu au un singur superom, pe Basescu, intelegand gresit treaba cu omul nou. Restul oamenilor sunt oameni noi de un tip mai trist - omul abulic, care nu mai are vointa de a lupta cu nimic si supravietuieste tarandu-se.

4) Fascismul sprijina militarismul. Aici PDL a identificat solutia UNPR - Generalul Oprea conduce Armata Romaniei cu visul de a militariza tot ce tine de structurile de stat. Crearea camaraderiei nationale prin intermediul serviciului militar era un obiectiv de baza al fascistilor.

5) Fascismul se opune din punct de vedere economic liberalismului, ca miscare burgheza, si socialismului, ca miscare proletara. La noi, PDL incearca sa confiste liberalismul, prin adaugarea L-ului la PD, a mumiei fostului presedinte PNL Theodor Stolojan si a unor activisti UTC de marca tip Gheorghe Flutur. Socialismului i se opune racnind din toti rarunchii ca opozitia este Alianta Socialista.

6) Fascismul se opune parlamentarismului. Este destul de clar ca presedintele incearca incontinuu demonizarea Parlamentului prin nenumaratele propuneri de ignorare si marginalizare a forului deliberativ.

Fascismul este anticomunist, antidemocratic, antiliberal, antiparlamentar, anticonservator, antiburghez si antiproletar.

Voila. Este, fratilor?

Sursa foto: vibe-for-life.blogspot.com

Madame Labary.ro

2011-06-11T12:58:00.002-07:00

Am auzit că bloggerul Bleen, adică pe numele său Mihai Axinte, a fost numit consilier personal de "Sebi" Lazăroiu, noul ministrul al muncii. Lăzăroiu este cel care va deveni cel mai probabil Goebbels al propagandei muncii pentru "abjecţii" asistaţi social, în care îi va încadra, sfidând bunul simţ elementar, şi pe pensionari.
Bleen şi alţii de-o tagmă sunt creatorii blogului portocaliu Madame Blogary, care se vrea a fi publicaţia de referinţă a dreptei.
Un exerciţiu masochist de a citi blogul cu pricina ne demonstrează clar că noul consilier al ministrului şi restul colegilor săi de blogăreală-n portocală şi-au atins scopul.
Ipoteză: Madame Blogary este publicaţia de referinţă a dreptei.
Afirmaţie Lăzăroiu (14.02.2011): "Este clar că o parte dintre bărbaţii născuţi la sfârşitul anilor '80 în România nu îşi vor putea întemeia o familie. (...) În asemenea perioade ne putem aştepta la o înflorire a industriilor sexuale, în special a prostituţiei. De altfel, statul trebuie să ia în calcul legalizarea prostituţiei pentru a rezolva măcar o parte din problemă. Chiar dacă mulţi dintre aceşti bărbaţi nu îşi vor găsi o pereche stabilă, va trebui ca ei să îşi satisfacă pulsiunile sexuale. În condiţiile în care numărul de prostituate este mic, iar fenomenul clandestin, vor creşte agresivitatea şi violenţa sexuală, dar şi conflictele între bărbaţi generate de o parteneră"
Cel mai probabil, prostituţia nu se va legifera. Astfel încât, bărbaţii cu frustrări sexuale de mai sus, chiar şi cei născuţi înainte de anii 80, vor trebui să îşi satisfacă pulsiunile sexuale într-un fel.
Unii din ei o fac deja prin intermediul unor metode mai la înde...mână. Unor metode de dreapta. Pe bloguri... de dreapta.
Concluzie: Da, din acest punct de vedere, bărbaţii cu pricina îşi pot rezolva în continuare frustrările pe Madame Blogary, "publicaţia de referinţă a dreptei".
Sursa foto: www.wikipedia.org

Sebastian Lăzăroiu, noul ministru al muncii. Specialistul sau Omul de Tinichea?

2011-06-03T11:38:00.000-07:00

Am crezut că Marian Preda va fi ministrul muncii şi nu a fost aşa. Am nimerit doar partea cu sociologul. A fost desemnat şi numit Sebastian Lăzăroiu, fostul consilier prezidenţial pe zona de analiză şi planificare politică. În această calitate, el era creierul care planifica o construcţie politică solidă în jurul unui singur om, Traian Băsescu.

Care e profilul noului ministru al muncii?
Lăzăroiu nu e neapărat un tip de om cu afecţiuni politice. Nu e ataşat de PDL decât dacă această construcţie va sluji interesului preşedintelui. Ca sociolog, a căzut în patima sociologilor români care văd într-un anumit om politic Mitul Eroului Salvator. Pentru Lăzăroiu acest om e Băsescu.
A declarat de curând, prin februarie, că există riscuri de războaie şi revoluţii pentru că vor exista în 2019, confirm studiilor, circa 160.000 de bărbaţi necăsătoriţi iar agresivitatea lor va creşte în contextul lipsei de partenere şi de afecţiune.
Nu ştiu dacă e un om de dreapta sau de stânga. Afirmaţia de mai sus cred că îl certifică totuşi ca om de dreapta. Ataşat de dreapta.
Tot cu dreapta îşi vor rezolva agresivitatea bărbaţii de mai sus.
Despre ce politici sociale va promova, nu e cazul să vorbim. Băsescu a impus deja prin Boc un nou Cod al muncii în defavoarea salariaţilor şi o lege care pune la pământ sistemul de asistenţă socială. Lăzăroiu va avea doar rolul de a gestiona implementarea acestor măsuri de dreapta.
Colegul său de studii în ale riscurilor sociale de la preşedinţie, Marian Preda, pe care noul ministru al muncii îl invocă, este adeptul unei conduceri de mână forte.
Amândoi sunt de dreapta, în înţelesul său băsescian.
Sper să nu propună rezolvarea problemelor sociale cu o mână forte de dreapta, pentru calmarea agresivităţii ministerial induse prin canale prezidenţiale.
Sebastian Lăzăroiu s-a impus până acum printr-o serie de idei năstruşnice aruncate public pentru manipulări orchestrate la un Chivas cu căpitanul său de vas. Una din ele vorbea de Albă ca Zăpada, partidul minune care ar slava România. Dacă continuă cu astfel de vise erotice legate de planificare politică, Lăzăroiu nu va face mare lucru la minister ci va fi doar un Om de Tinichea al Vrăjitorului din Oz. Omul de Tinichea care nu mai avea nici inimă, nici creier, dar nu după creier plângea, ci după afecţiune. După o cură de câţiva ani la Cotroceni cu Chivas de 18 ani, e de înţeles pornirea spre emoţional.
Dacă vrea să facă ceva, Lăzăroiu ar face bine prin a se consulta cu acei foşti miniştri care au făcut ceva pentru domeniul social şi anume Cătălin Zamfir, Dan Mircea Popescu sau Alexandru Athanasiu. Din zona PDL un om rezonabil era Gheorghe Barbu. Dumnealui şi-a propus însă să se sfătuiască cu Botiş şi cu Şeitan.
Pe de altă parte, ar trebui să adune cioburile din ce a spart Guvernul Boc în domeniul social şi să vină cu o soluţie coerentă în zona politicilor sociale, pentru o ţară în care 30% din oameni sunt săraci.
Altfel, va face o politică de dreapta. De mână dreaptă. Cum face la nivel mai mare şi premierul.
Sursa foto: www.evz.ro

Noul ministru al muncii, sociologul Marian Preda?

2011-06-02T05:23:00.000-07:00

Marian Preda, actualul decan al Facultatii de Sociologie si Asistenta Sociala din cadrul Universitatii Bucuresti si presedinte al Comisiei prezidentiale pentru analiza riscurilor sociale si demografice, este unul din favoriti pentru a deveni noul ministru al muncii. O varianta tehnocrata, apropiata de PDL, care ar putea inchide gura PDL-istilor de grad inalt care-si disputa postul.

In urma cu cateva saptamani, am fost invitat din partea Institutului de Cercetare a Calitatii Vietii la un grup de lucru initiat de Bogdan Hossu, pentru a crea ceea ce se vrea un pact social, un cod al politicilor sociale care sa fie agreat de toti factorii de decizie si sa fie elaborat de societatea civila si mediul academic. La intalnirea de lucru domnul decan a facut o remarca simpatica. Zice Marian Preda, posibil viitor ministru al guvernului Boc al X-ulea, ca ceea ce deranjeaza cel mai mult in aceasta perioada este lipsa de coerenta a guvernului si a guvernarii, balbaielile etc. si ca din acest punct de vedere, el admira modul de lucru din perioada premierului PSD Adrian Nastase, cand problemele se rezolvau mai autoritar, ferm, printr-o conducere de mana forte.
Desi m-a mirat remarca, cunoscandu-l pe Marian Preda ca un fost critic fervent al perioadei guvernarii Nastase (ce-i drept, mai degraba in liniste), nu pot sa nu ii dau dreptate. Perioada Nastase a fost una de guvernare performanta, desi din perioada respectiva eu ii prefer doar pe 2 din cei 3 ministri ai muncii, pe Elena Dumitru si pe Dan Mircea Popescu, nu si pe actualul presedinte al UNPR Marian Sarbu.
Fost asistent al academicianului Catalin Zamfir, actualul director al ICCV, Marian Preda a fost cercetator al ICCV si apoi cadru universitar al Facultatii de Sociologie si prodecan in perioada decanatului lui Catalin Zamfir, parcurgand toate treptele carierei universitare. Undeva, aproape simultan cu obtinerea titlului de profesor prin 2008, s-a rupt filmul si a aparut un conflict cu profesorul Catalin Zamfir si cu alti sociologi mai vechi. In urma acestui conflict au existat mai multe actiuni, care, conjugate au dus la plecarea sotilor Zamfir din facultatea de la Bucuresti, ei activand azi doar la ICCV si activand si la facultatea de sociologie din Timisoara.
Mentionez ca in anul 1990, profesorul Catalin Zamfir a fost ministru al muncii in Guvernul Roman, ramanand emblematic prin anumite acte normative de esenta, printre care legea contractului colectiv de munca si infiintarea sistemului de asistenta sociala. Dumnealui activeaza si azi civic dar institutional a mai fost implicat in elaborarea politicilor sociale la nivel national, scriind Strategia anti-saracie a presedintelui Emil Constantinescu si Planul anti-saracie si de promovare a incluziunii sociale adoptat de Guvernul Adrian Nastase in 2002. Marian Preda a colaborat cu domnia sa pe zona politicilor sociale in elaborarea planului adoptat de premierul Nastase.
Speram, ca dupa momentul emblematic al desfiintarii de facto a asistentei sociale, adoptata de Guvernul Boc in aceasta saptamana, Marian Preda sa isi aduca aminte de backgroundul sau stiintific si sa readuca asistenta sociala la locul binemeritat in orice stat european.
P.S. Acum cateva zile, profesorul Zamfir a initiat o noua critica asupra lui Marian Preda printr-o scrisoare deschisa in care afirma ca viitorul ministru al muncii a adus prejudicii grave profesiei de sociolog prin faptul ca in Raportul comisiei pe care o conduce, publicat in 2009 si asumat de presedintele Basescu, propunea legalizarea prostitutiei si a consumului de etnobotanice.
Sursa foto: evz.ro

Băselu, Inter Milano şi microbismul

2011-06-01T15:28:00.000-07:00

Eu, ca orice mascul român, am cochetat cu fenomenul fotbalului. În sensul că nu am ştiut niciodată să dau calumea într-o minge dar îmi plăceau meciurile.
De la câştigarea Cupei Campionilor Europeni de Steaua în 1986 în neuitata noapte de la Sevilla cu Duckadam erou până la cele două campionate câştigate de Rapid Bucureşti, echipa mea de suflet, în anii când am terminat liceul şi respectiv facultatea.
Din fotbalul internaţional ţineam cu Inter Milano, pentru că erau "altfel".
Azi, răsfoind netul, găsescu fotografia de mai sus.
Massimo Moratti, patronul nefericit al Interului, i-a dăruit Băselului un tricou cu ner-azzurii.
De azi nu mai ţin cu Interul! :-)
Sursa foto: www.libertatea.ro

Emil Boc schimbat cu premierul tehnocrat Mihai Tănăsescu. Vizirul Tănăsescu şi un nou guvern?

2011-05-24T14:00:00.000-07:00

O nouă mutare a lui Băsescu poate pune din nou în impas scena politică. Mult discutata ciorbă reîncălzită cu premierul tehnocrat poate deveni realitate. Că doar nu degeaba o trâmbiţează sociologul de serviciu al preşedintelui, Sebastian Lăzăroiu. Planul poate fi deja făcut sau e doar kerosen aruncat pe nevoia de agendă publică.
Eu cred că preşedintele ar fi în stare să vină cu soluţia unui premier tehnocrat cât mai curând. Acesta poate Mihai Tănăsescu, căruia îi spuneam anul trecut Vizirul, cel care este acum reprezentantul României la FMI. Adică exact acolo de unde s-a împrumutat România. Superviserul bancar vine să gestioneze cum se cheltuiesc banii daţi de Înalta Poartă a Capitalului Străin.
Mihai Tănăsescu vinde din zona de stânga a eşicherului politic, fiind fost ministru de finanţe în cabinetul Năstase din 2000-2004. Un tehnocrat din zona de stânga va fi înclinat să vină tot cu soluţii de dreapta zice Lăzăroiu. Probabil. Dacă prin soluţii de dreapta înţelegem soluţii favorabile PDL sau mai bine zis scoaterii PDL din stadiul în care se află după măsurile de austeritate de anul trecut.
Rolul lui Tănăsescu ar fi de legitimare a unei guvernări PDL care s-a compromis total. În tot acest timp, PDL, prin aleşii locali şi prin miniştrii săi cu acces la resurse, îşi vor putea spăla păcatele cu bani aruncaţi unei populaţii deja abulice şi sărăcite.
Pe de altă parte, s-ar putea încerca soluţia unui guvern de uniune naţională. După ce USL îşi lansează programele, cel economic şi cel social, premierul Tănăsescu să vină şi să spună Hai domle, să le punem în aplicare. Participaţi! Greu de refuzat...Plus că există justificarea hai să fim cu un picior înăuntru. Una perdantă absolut pentru opoziţie. O capcană extremă marca Băsescu.
O altă soluţie de tehnocrat ar fi Călin Georgescu, secretarul Asociaţiei pentru Clubul de la Roma, agronom specializat în dezvoltare durabilă.
Sunt sceptic asupra viitorului politic al celui care va accepta firmanul băsist de viitor premier. Poate fi un om care să puncteze voievodatul unei Românii în cădere liberă pentru a-şi ostoi orgoliile de când era Năstase premierul cu mână de fier...sau un expert în dezvoltare durabilă care poate puncta definitiv subdezvoltarea durabilă a românilor.
Mai jos aveţi linkul cu postarea mea de acum un an, din 21 mai 2010 intitulată Vizirul. Premierul FMI Mihai Tănăsescu şi planul prezidenţial. Cred că mare parte s-a împlinit deja, urmează şi restul...Din nefericire pentru mine, cred că am prezis un viitor politic sumbru care e aproape de a se împlini.

24 mai 1875 - 24 mai 2011 - De la tradiţie la liberalism modern şi realpolitik

2011-05-24T06:21:00.001-07:00

Acum 136 de ani, în casa generalului britanic Stephen Bartlett Lakemann, onorat de Imperiul Otoman cu titlul de paşă, devenit astfel Mazar Paşa, numele sub care a condus o misiune în România, lua naştere Partidul Naţional Liberal.
Pe 24 mai 1875 s-a fondat Partidul Naţional Liberal, iar Ion C. Brătianu a fost ales preşedintele noii formaţiuni politice. Programul partidului a fost publicat în „Alegătorul liber” şi reflecta mai mult viziunea moderată a lui Mihail Kogălniceanu, căci Marile Puteri nu-i doreau pe liberali la guvernare fiindcă erau suspectaţi de practici revoluţionare. Programul liberal era unul pragmatic, realist. care promova domnia legilor, egalitatea politică, renaşterea valorilor individuale ale cetăţenilor, respectarea principiilor regimului constituţional şi demararea unui amplu proces de reformare a României ca soluţie a modernizării.
PNL este astăzi partidul în care se pot regăsi toate categoriile sociale din România. Liberalismul românesc a revenit la sensul său iniţial de liberalism modern, adresat dezvoltării majorităţii românilor, propunînd politici pentru creşterea calităţii vieţii a fiecărui român, concomitent cu promovarea unei dezvoltări economice durabile.
Clasa de mijloc ce aduce prosperitatea ţărilor occidentale a lipsit din România liberală a secolului trecut. României i-a lipsit clasa burgheză creatoare de valori economice, cum a fost cazul burgheziei din ţările Vestului european, ceea ce trebuia să devină clasă de mijloc în România. Liberalii români reprezentau la formarea PNL în sec. XIX interesele burgheziei în formare (bancheri, comercianţi, industriaşi, meşteşugari, meseriaşi) dar mai ales ale intelectualităţii (avocaţi, medici, funcţionari din aparatul administrativ, studenţi, profesori, jurişti). Dupa instalarea prinţului străin pe tronul României şi adoptarea Constituţiei de la 1866, liberalii, aflati la guvernare, se vor remarca prin ample măsuri care vizau modernizarea şi industrializarea României prin ceea ce istoric se numeşte construcţia statului român modern.
Legat prin însăşi esenţa şi istoria sa de stat, liberalismul românesc reprezintă mai degrabă grupuri sociale diverse, atât patroni sau întreprinzători (care sunt circa 1% din populaţie), dar majoritar o largă categorie de bugetari (salariaţi din domeniule administraţiei, educaţiei, sănătăţii, culturii etc.). Putem afirma astfel că liberalismul românesc este prin esenţa sa legat ombilical de existenţa unui stat puternic. Opţiunea politică a guvernării actuale, care se autodenumeşte de dreapta, este una de destructurare a statului social este una profund anti-liberală, din punct de vedere al tradiţiei liberalismului românesc interbelic şi european actual.
Liberalismul românesc modern trebuie să vină cu soluţii durabile în zona dezvoltării economice şi relansării societăţii prin prisma unui cumul de eforturi individuale într-un cadru favorabil. Orientarea către micii întreprinzători, baza economiei, şi către cei 5 milioane de salariaţi, trebuie să fie principala preocupare a liberalilor în această perioadă.
Liberalii trebuie să îţi depăşească paradigma perdantă a definirii drept grup ţintă a oamenilor de afaceri, care sunt doar 1% din populaţie! PNL se adresează către cel puţin o treime dintre români, către toţi cei care doresc să se dezvolte şi să îşi crească nivelul de trai prin iniţiative individuale.
Aflat într-o uniune politică de intetres naţional, PNL are datoria de a propune în viitorul apropiat soluţii concrete prin care să îşi consacre poziţia de partid al dezvoltării României. Nu căderea în nostalgia istoriei sau a guvernării liberale din 2007-2008 este soluţia, ci exact adaptarea la realitatea pe care astăzi o creionează o criză globală şi o guvernare care a eşuat deja.
Liberalii realişti pot lăsa pentru moment papioanele în cui şi pot veni cu un răspuns ferm de realpolitik atacului pe care regimul actual îl face asupra propriilor cetăţeni pe care ar trebui să îi reprezinte.
Sursa foto: wikipedia

Emil Boc, copilul UTC-ului, ramane presedintele PDL. Next steps

2011-05-14T23:15:00.000-07:00

Emil Boc a fost reales presedintele PDL cu 62% din voturi, in timp ce Vasile Blaga a castigat doar 34% din voturile colegilor. Diversiunea cu sondajul intern care-l dadea favorit pe Blaga a mers. Buldogul s-a relaxat. Poate sa se intoarca la palinca sa si sa rasufle usurat ca dosarele pregatite cu minutiozitate pentru el si colegii sai de joaca nu vor lua cursul DNA-Justitie etc.

Intre timp, Emil Boc, acest veritabil copil al UTC-ului, ramane presedintele PDL. Efuziunile de penibilitate si lacrimi basesciene anuntau asta. Consider ca Boc este cel mai potrivit presedinte al PDL-ului asa cum este astazi.

Nu a mai ramas nimic din ramura reformist-ambitioasa a FSN, fostul PD al lui Petre Roman fiind de ieri scufundat definitiv de Traian Basescu, care si-a facut cu acest partid talentul pe care si-l exersase mai demult cu Flota.

Grupul de lideri PDL condusi de Basescu vor conduce si in continuare cu mana de fier partidul acesta cu destin trist, care influenteaza in mod dramatic viata romanilor de cativa ani.

Emil Boc va ramane in istorie drept presedintele partidului care a scos Romania din Europa si premierul Guvernului care a aruncat Romania in saracie, antagonizand profesorii si pensionarii cu salarii si pensii de 100-200 de euro.

Dincolo de fotografia aceasta grotesca, in care de fapt s-a reimpartit influenta asupra banilor de la buget, raman pasii urmatori.

Emil Boc va fi inlocuit in perioada urmatoare din functia de prim-ministru cu tehnocratul visat de Basescu, fie acesta Calin Georgescu, Nicoale Popa sau chiar Mihai Tanasescu. Un guvern PDL cu un astfel de front-man va incerca sa redistribuie resursele in anul electoral, in mod optim, catre o populatie saracita, pentru a o readuce in favoarea sa.

Sursa foto: www.boc.ro

Locul PNL pe scena politică. Noul liberalism: Un răspuns pentru obsesia devierii de stânga.

2011-05-13T11:32:00.000-07:00

O dezbatere tinde să prindă oarecum contur pe bloguri. A început de la un sondaj CCSB şi o postare a sociologului Turambar, a continuat cu replica politologului Iulia Huiu şi a bloggeriţei Anca Radu, urmând şi o analiză a consultantului Dan Andronic, fost jurnalist specializat pe politic, precum şi o replică a strategului liberal Dan Mihalache.

Turambar atrage atenţia, interpretând datele sondajului CCSB comandat de Antena 3 publicate la începutul acestei săptămâni.
Nu sondajul este neapărat problema. Datele indică o deplasare a electoratului PNL dinspre dreapta către centru-dreapta. O deplasare normală din cel puţin două motive: traversarea perioadei de criză şi orientarea PNL către electoratul care plăteşte costul crizei (1) şi oferirea unei soluţii comune cu PSD şi PC în cadrul construcţiei opoziţiei unite, USL.
Mă amuză îngrijorarea lui Turambar care face totuşi o eroare fundamentală, una de imaginaţie sociologică. El raportează repondenţii la modul său de percepţie. Or, verule, câţi oameni văd sau percep diferenţele ideologice ca tine? Hai să estimăm...cam sub 1%. Un procent similar cu numărul patronilor din România, pe care unii liberali bucureşteni defazaţi îi văd ca fiind electoratul prin excelenţă al PNL.
Cu ajutorul unor oameni de bine ca Dan Andronic şi cu propaganda preşedintelui Băsescu-Zeus şi a celor care-l reprezintă pe Pământ, precum Boc, principalul partid politic de guvernare de după 2008, Partidul Democrat Liberal, se auto-legitimează drept promotor al liberalismului românesc autentic, spre diferenţă de Partidul Naţional Liberal, care, prin promovarea unor măsuri sociale fundamentale (creşterea pensiilor şi mărirea salariilor bugetarilor în 2007-2008), precum şi prin colaborarea parlamentară cu Partidul Social-Democrat, este învinovăţit că se îndepărtează de valorile liberale.
Liberalism şi stat
Revenind însă la istorie, legătura democrat-liberalilor cu liberalismul românesc apare într-o nouă perspectivă. Clasa de mijloc ce aduce prosperitatea ţărilor occidentale a lipsit din România liberală a secolului trecut. României i-a lipsit clasa burgheză creatoare de valori economice, cum a fost cazul burgheziei din ţările Vestului european, ceea ce trebuia să devină clasă de mijloc în România. Liberalii români reprezentau la formarea PNL în sec. XIX interesele burgheziei în formare (bancheri, comercianţi, industriaşi, meşteşugari, meseriaşi) dar mai ales ale intelectualităţii (avocaţi, medici, funcţionari din aparatul administrativ, studenţi, profesori, jurişti). Dupa instalarea prinţului străin pe tronul României şi adoptarea Constituţiei de la 1866, liberalii, aflati la guvernare, se vor remarca prin ample măsuri care vizau modernizarea şi industrializarea României prin ceea ce istoric se numeşte construcţia statului român modern.
Astfel, legat prin însăşi esenţa şi istoria sa de stat, liberalismul românesc reprezintă mai degrabă grupuri sociale diverse, atât patroni sau întreprinzători (care sunt circa 1% din populaţie), dar majoritar o largă categorie de bugetari (salariaţi din domeniile administraţiei, educaţiei, sănătăţii, culturii etc.).
Putem afirma astfel că liberalismul românesc este prin esenţa sa legat ombilical de existenţa unui stat puternic. Opţiunea politică de destructurare a statului social este una profund anti-liberală, din punct de vedere al tradiţiei liberalismului românesc interbelic şi european actual.
Revenind la distincţia dintre libertate şi egalitate, ver Turambar, iată că îţi dau o soluţie simplă. Libertate şi egalitate. Libertate şi solidaritate. Libertatea, în capul oamenilor, nu trebuie despărţită de solidaritatea cu cei afectaţi de momentele inoportune pe care le traversează, uneori datorită circumstanţelor care nu ţin în totalitate de ei. Cunosc eu oameni de mare anvergură intelectuală şi cu calităţi certe de a reuşi în orice mediu competitiv, care însă, acum, au nevoie de ajutor. Sunt competitivi dar nu au societatea competitivă. Nu de alta dar structura lor morală le cere să înoate în apă lină, fără alge. Societatea competitivă în sensul de mediu favorabil dezvoltării o putem crea prin stat, nu prin anihilarea lui.
Anihilarea statului duce înlocuirea autorităţii legitime cu autoritatea clanurilor interlope. E ceea ce trăim pe pielea noastră de dreapta cu vârf şi îndesat.
PNL-partidul cui?
Dan Andronic merită un răspuns separat pentru că el vede că PNL e azi partidul nimănui. În analiza sa, PDL a preluat dreapta românească, PSD a rămas de stânga şi PNL de căruţă. Fals.
În 2007-2008 PNL-ul condus de Tăriceanu a luat opţiunea atingerii pragului de 20%. Misiune îndeplinită. Printr-o guvernare neoficială cu şi prin susţinerea PSD. Deci hai să nu ne mai etalăm cearşaful de fată mare când parteneriatul s-a consumat profund şi multiplu deşi neoficial.
În 2009 Crin Antonescu a fixat o nouă marjă pentru PNL: 30%. Un obiectiv ambiţios. Pentru asta liberalii trebuie să iasă din frac, smoking şi papion şi să lărgească baza electorală. Cu clasa intelectualilor abandonaţi de mult din igonoranţă, în defavoarea unor elite care vorbeau frumos, cu funcţionarii abandonaţi de statul democrat-liberal "de dreapta", cu micii întreprinzători sacrificaţi pe altarul datoriei (în esenţa sa private) a statului către FMI, în general cu toate victimele crizei. Asta nu aruncă PNL la stânga, ci doar responsabilizează un partid care trebuia să aleagă între liberalismul clasic, libertarian şi desuet, thatcherist în acţiuni, pe de o parte şi liberalismul modern, liberalismul solid dar social în acelaşi timp.
PNL mai are un an în care poate creşte un electorat stabil. Un electorat de centru-dreapta. Fără a antagoniza dimensiunea socială a statului, PNL a făcut o opţiune ambiţioasă pentru viitor.
Cu siguranţă, dacă nu va reuşi proiectul lui Crin Antonescu şi a echipei sale, de clădire a unui liberalism modern, "liberalii autentici", cei cu ştate vechi în filiale, (dintre care mulţi cred încă că se luptă cu comuniştii în anul 2011), vor sări să strivească grupul reformist al PNL condus de Antonescu. Dacă însă va reuşi, Antonescu şi echipa sa vor trebui oricum să plece. La Cotroceni, lăsând un partid liberal modern puternic în urmă.
P.S. În DEX liberalul este definit cel care preferă libertatea, care este iubitor de libertate. Al doilea sens al său este cel de om tolerant faţă de greşelile sau lispurile altora. Eu prefer să fiu liberal optând pentru ajutorul reciproc dat şi primit către şi de la cei din jur. Optând pentru a fi solidar. Unii pot opta pentru egoism, individualism şi izolare, ceea ce mi se pare că în final conduce la aroganţă şi destin individual trist. Se spune că omul tolerant faţă de alţii e cel care a ajuns la o împăcare solidă cu el însuşi. Le doresc această stare tuturor care încă luptă, conştient sau inconştient, pentru izolare şi atomizare sub stindardul dreptei autentice. A unei drepte, pe care, dacă îi iei mai tare, nici nu ştiu să o definească calumea.
Sursă foto: waynebesen.com

Catalin Chereches, primar la Baia Mare: prima victorie clara a USL

2011-05-08T13:32:00.000-07:00

Azi, Catalin Chereches va castiga, probabil din primul tur, cu circa 50-60% din voturi, primaria din Baia Mare, ramasa vacanta dupa condamnarea fostului primar liberal Cristian Anghel.
Victoria lui Chereches reprezinta la modul pragmatic prima victorie decisiva a brandului politic al USL. Chereches nu a reprezentat in totalitate, prin natura sa, nici PSD-ul, unde si-a inceput cariera politica, nici PNL-ul, unde a fost ultima data deputat. El a fost un candidat optim pentru constructia politica a opozitiei.
USL a pornit la atac si primaria Baia Mare este dovada clare a reusitei in cazul unirii fortelor.
Catalin Chereches a fost exclus din PNL anul trecut printr-o actiune politica neinspirata a fostului secretar general Radu Stroe si adjunctului sau Mihail Balasescu. Motivul a fost ca atunci, actiunile lui Chereches de impunere a unui viceprimar PNL in locul celui PSD, ar fi dus la probleme in relatia cu PSD-ul si nu respectau protocolul dintre cele doua partide.
Culmea ironiei, tot Chereches, este cel care acum aduce prima victorie importanta a USL si devine factor de apropiere dintre cele doua partide.

Liberal autentic, social-democrat autentic...Cum ramane însă cu cei doar autentici?

2011-05-06T12:59:00.000-07:00

O dezbatere pornită de la Cotroceni sau din interiorul propriei vulnerabilităţi, duce de multe ori politicienii sau comentatorii politici la o falsă problemă. Cine e domle' liberal autentic sau social-democrat autentic...Cine e de dreapta sau de stânga...O problemă care duce în spate un fenomen apărut acum 222 de ani, având în spate opţiune conservatoare, pro-monarhică sau cea progresistă. Trist e că această dezbatere răzbate din nou.
Dezbaterea despre puritatea brandului politic pune o frână imensă USL iar cei care o încurajează provin din câteva categorii:
1. Liberalii din generaţiile TNL care au beneficiat de pe urma guvernării 2007-2008 (în care au guvernat în partneriat cu PSD), care doresc perpetuarea unei suprapoziţionări a brandului liberal elitist. Folosirea abuzivă a istoriei PNL şi a simbolurilor monarhice îndepărtează PNL de esenţa sa reală actuală, de revenire alături de strategia reconstrucţiei statului şi de apropiere de intelectuali şi de bugetari, electorat liberal prin excelenţă. Incursiunea în trecut foloseşte doar celor care nu au energia de a-şi trăi prezentul. Liberalii frustraţi de aceat motiv al falsei alterări a dreptei sunt de fapt frustraţi de faptul că sunt depăşiţi de o nouă generaţie de lideri, nu de una adaptată sau de una adăpostită la protecţia unui lider sau a unui brand galben, ci de una menită a reprofesionaliza politica. Liberalismul a construit statul modern dar epigonii săi uită asta. Îşi amintesc doar de perioada de aur a guvernării Tăriceanu când ei erau aşezaţi bine pe resurse, uneori doar în virtutea faptului că se legitimau prin osemintele Brătienilor...
2. Social-democraţii de tip burghez roşu din PSD care sunt frustraţi că nu mai au protecţia partidului monolit din perioada 2000-2004, când în virtutea unei legitimităţi a brandului socialist deveneau capitalişti prosperi de pe urma relaţiilor privilegiate cu statul, cu interpuşi ai statului...Din păcate, dorinţa de a dispune i-a făcut să accepte un parteneriat alterant cu PDL şi apoi continua cădere în deusetudine prin dorinţa de revenire la guvernare cu orice preţ. Câteodată, de la volanul bolizilor lor burghezi, social-democraţii moderni scrâşnesc cu mânie, gândindu-se de ce pensionarii sau şomerii nu protestează mai mult şi mai vehement, în timp ce duc un nou ceas cadou (un Vacheron Constantin sau un clasic Rolex) amantelor venite grăbite din oraşe monoindustriale pentru a se realiza, cu sprijinul sponsorului pleşuv şi cu plata celor câtorva minute de abnegaţie carnală abjectă şi plină de sudoarea menită a facilita accesul către înalta societate.
Şi dacă mai sunt categorii, vă invit la dezbatere.
Până una alta, a fi de dreapta sau de stânga, a fi liberal autentic sau a fi social-democrat autentic, e o falsă problemă. Problema e de a fi sau nu autentic. Cantonarea în simboluri vizuale sau în valori istorice, fără a fi sinceră, nu e doar desuetă, este perversă. Blocarea în paradigme non-constructive, frânare, duce la oprirea dezvoltării personale.
Cei care vor depăşi acest război al chiloţilor dintre dreapta şi stânga, vor fi cei care vor pune baza opţiunii pragmatice a USL, de guvernare responsabilă începând din 2012.
Oamenii autentici sunt siguri pe sine şi nu trebuie să ducă stindardul unui clivaj depăşit. Eu unul ştiu că pot face asta...şi nu sunt singurul.
Prefer să rămân autentic, indiferent cât icter produc celor care ar vrea să mă vadă slujind la capătul unui cult monocolor, care proliferează latent sau manifest conflictul.
Autenticitatea ca politician nu ţi-o dă ardoarea cu care îţi lipeşti eticheta galbenă, roşie sau oricare alta, şi comportamentul tribal faţă de oricare alta, ci de modul în care te relaţionezi cu publicul. Asta arată cine e de fapt meseriaş în politică şi cine e doar un fals.
Sursa foto: www.thermoderatevoice.com

Noua echipă de coordonare a PNL: Generaţia aşteptată vs. Generaţia adaptată

2011-05-04T00:21:00.000-07:00

Ieri, PNL a anunţat o schimbare importantă în cadrul echipei de conducere şi anume un nou secretar general şi un nou coordonator al Departamentului de analiză şi comunicare.
Retragerea lui Radu Stroe, fostul secretar general, din motive personale, a condus la venirea la cârma organizatorică a PNL a unui tânăr din generaţia actuală de politicieni tehnocraţi.
Eduard Hellvig are o caracteristică importantă: înainte de a fi politician, este un profesionist al politicii, fiind doctor în ştiinţe politice şi fost consilier politic al lui Horia Rusu, fondator PNL, în 1998-1999, Constantin Dudu Ionescu (1999-2000), Mugur Isărescu (2000) şi din 2009 coordonează staff-ul preşedintelui PNL Crin Antonescu. Sigur că biografia celui care va coordona organizarea administrativă a PNL este disponibilă şi un răspuns la întrebarea "Cine e Eduard Hellvig?" se poate afla imediat. Concomitent cu dezvoltarea sa ca specialist în politică, Eduard Hellvig a îndeplinit şi calitatea de deputat al Partidului Conservator şi apoi de europarlamentar al aceleiaşi formaţiuni. Din 2008 este din nou membru al PNL, prima formaţiune politică unde a activat.
Numirea lui Eduard Hellvig în funcţia de secretar general al PNL, numărul doi al celui de-al doilea partid din România ca pondere electorală, reprezintă mult mai mult decât nominalizarea personală. Reprezintă ruperea barierei prin care doar politicienii adaptaţi erau cei care promovau în partide. Profesioniştii în ale politicii erau ţinuţi îngrămădiţi în diferite colţuri unde concepeau strategiile cele mai importante ale partidelor. Ceilalţi, politicienii de organizaţie, cei care priveau partidele ca o franciză pe care puteau să o cumpere efectiv şi apoi să o stoarcă de brand întru folosul personal, pe spatele oamenilor care trudeau făcând teren sau care veniseră în partid pentru că aveau principii sau dorinţă de implicare civică, ceilalţi erau cei care primeau onorurile şi funcţiile de stat despre care uneori habar nu aveau cu ce se mănâncă. După ce ajungeau miniştri, primari sau parlamentari, îi chemau uneori pe "băieţii ăia", politologi sau sociologi, cei cu strategiile şi anlizele, sperând ca pe doi lei să le facă campanii de branding şi acţiuni prin care ei să prospere şi să se erijeze în mari oameni politici.
De ieri, unul din acei tineri modeşti, fără capital material major dar cu un mare capital de credibilitate şi mai ales, cu un capital cerelebral major, a devenit un lider de top al unui partid mare. Eduard Hellvig a spart o barieră. De azi înainte toţi ceilalţi membri ai generaţiei aşteptate au drumul asfaltat spre a se implica, cu un model simplu de reuşită în faţă. Se poate. Se poate fără a avea în spate milionari, grupuri de interese politice sau economice, fără a duce în spate tare de caracter sau de integritate.
Meritul îi aparţine lui Crin Antonescu, care a avut încredere în el şi a făcut, cu curaj, acest gest de numire a lui Edy Hellvig şi de spargere a unor bariere în PNL. Criticat de mulţi acum, Antonescu îşi asumă schimbarea strategică a ceea ce înseamnă un partid în România.
Între timp, un alt tip de politician începe să se scufunde în ceea ce a cultivat. Politicianul adaptata, prins în mrejele şantajului şi corupţiei, al datoriilor faţă de diverşi oameni cu credibilitate îndoielnică. În 2010, 90% din români nu mai au încredere în politicieni datorită acestei tipologii de arivist politic - Pirgu din Craii de Curtea Veche.
O speranţă rămâne totuşi. La 120 de ani de la moartea fondatorului PNL, I.C.Brătianu, acest partid are o şansă de a se reforma în profunzime, conform unei tradiţii puternice care obligă.
Sursa foto: www.evz.ro

Limita morală a PDL: Gheorghe Flutur, PDL şi întinarea slujbei de Înviere

2011-04-24T14:35:00.000-07:00

In primul rand, Hristos a inviat tuturor crestinilor!
Scriu aceste randuri cu o tristete in suflet. De Pasti, ca in fiecare an de cand m-am nascut, vin in locul nasterii mele, in Suceava. E una din constantele vietii mele. Particip la slujba de Inviere acasa, la una din manastirile bucovinene, pline de istoria locului si de ideea rezistentei strabune in fata asupririi.

Nu credeam ca in 2011, un vector uman si politic sa loveasca si in ultima reduta a spiritualitatii, religia. Si asa s-a intamplat.

In timp ce participam ca orice sucevean, la slujba, pe podiumul unde slujeau preotii si arhiepiscopul Pimen, statea tinand in mana o lumanare un civil, Gheorghe Flutur, vicepresedintele PDL si presedintele Consiliului Judetean Suceava.

E pentru prima data in istoria Romaniei cand un lider politic (al unui partid cu existenta nefericita) savarseste blasfemia de a se urca alaturi de preotime in locul de unde se slujeste slujba de Inviere. Intr-un moment in care si monarhii se smereau, Gheorghe Flutur indrazneste impietatea finala prin intinarea slujbei de Inviere.

Mai grav mi se pare ca niciun sucevean nu a protestat in vreun fel. Unii, de frica de a nu strica o slujba religioasa. Altii, cei mai multi, din cauza ca nu sunt in stare sa lupte pentru vreun principiu moral minimal, din lasitate sau lipsa de asumare a responsabilitatii.
Pentru mine, a fost pentru prima data cand am asistat la un moment cand politicul a confiscat reduta suprema a spiritualitatii, religia.

Un moment trist, lasat in voia sortii...Desteapta-te, romane!

In 2012, in an electoral, o sa ne tina slujba de Inviere Flutur, Boc si Basescu...

Sursa foto: www.suceava-news.ro

Snowmobiling la Daniel Summits

2011-04-09T12:40:00.000-07:00

Pensiunea Zermatt Resort din mijlocul Muntilor Stancosi din Utah imi aduce aproape experiente de mult uitate legate de activitatea fizica. Dupa ce ieri am avut o intalnire de gradul zero cu sala de forta, unde nu am mai calcat de 11 ani, astazi am dat piept cu aventura snowmobilingului. Practic, aveam de ales intre doua facilitati oferite de organizatorii acestei excursii minunate (despre care voi vorbi pe larg intr-o postare dedicata, cand revin in tara): 1) snowmobiling; 2) spa. Am fost tentat sa aleg spa-ul pentru ca aveam nevoie de relaxare dar mi-am amintit deodata cum, in copilarie, nu am fost acceptat nici la hockey, nici la patinaj viteza la patinoarul din Suceava din cauza ca eram prea slab (aratam ca o libelula in mizerie). Drept pentru care m-au repartizat la patinaj...artistic, cu fetele. Ca sa nu repet situatia, am ales snowmobiling. Ce sa zic, aventura maxima, pentru cineva care nu a schiat decat o data-n viata. Am mers vreo 50-60 km prin Muntii Stancosi care in aceasta perioada sunt plini de zapada si inca ninge le greu. Mai jos aveti o mostra, enjoy!

Boc. Government shutdown?

2011-04-07T07:54:00.000-07:00

In SUA sunt de 2 zile non-stop stiri despre ceea ce ei numesc 'government shutdown". Adica in momentul cand Parlamentul nu e de acord cu alocarea bugetara propusa, o parte din serviciile publice, mai putin politia, pompierii si altele asemenea, isi stopeaza efectiv activitatea.

La noi as propune viceversa. Adica oricum serviciile publice esentiale precum sistemele de asigurari sociale, de asigurari de sanatate, somaj dar si sistemul public de educatie si cel de sanatate sunt deja in colaps la debutul anului 2011 (putem spune chiar de la finalul anului trecut). In acest sens, putem declara cu totii GOVERNMENT SHUTDOWN. Adica Boc sa traga obloanele si sa se odihneasca pana la Congresul PDL ca oricum ceea ce reuseste guvernul acum nu difera prea mult de activitatea casei de patrimoniu, lasata de stat prada pustirii si abandonului, pana cand va fi cumparata de un investitor privat interesat preponderent de profit.

Un stat pustiit ca cel pe care-l avem azi lasa serviciile publice la cheremul privatizarii, insa a unei privatizari de capitalism salbatic, in care numai cei ce isi vor permite vor avea dreptul sa se educe, sa munceasca si in final sa traiasca. Restul, SUBOAMENII...sa moara. Nu? Sau si asta se privatizeaza? Cred ca, fara sa fiu cinic, s-a privatizat si procesul de deces (nu stiu cati oameni saraci sau lowe middle class au loc de veci sau bani de funeralii).

Government shutdown, my friends... Va invit sa cititi ultimul raport social al ICCV intitulat Romania: raspunsuri la criza. Oferim acolo nu doar o diagnoza ci si solutii pentru a ne depasi circumstantele actuale.

Sursa foto: www.vosizneaz.com

New York - ziua 1. Manhattan. Ne place

2011-04-02T16:07:00.000-07:00

Ieri seara am ajuns in New York si azi ne-am petrecut prima zi in Manhattan. E peste asteptari. Impactul zgaraie-norilor pentru un roman neobisnuit cu asa ceva e ceva nou si placerea de ne plimba printre ei, pe bulvarde civilizate si cu un trafic ordonat e foarte relaxanta.

Ma amuza cum brandul filmelor politiste americane cu NYPD e chiar in proximitatea mea si politistii nu sunt purtatorii de emfaza ai insignei din filmele cu care am fost bombardati ci oameni normali, chiar simpatici.

Experienta magazinelor ne-a adus in fata unei alte realitati relaxante: vanzatori amabili si preocupati de ce fac. Sigur, barbatii raman tot aia si am schimbat zambete empatice cu un chinez si un afro-american in timp ce consoartele noastre cautau ceva foarte important pentru ele si total lipsit de importanta pentru noi. Asta conteaza mai putin. Mai mult conteaza ca ele sunt importante pentru noi.

Times Square, Broadway, Rockefeller Center, Starbucks (unde Cafe Latte cu Soya e mai naspa ca in Victoriei pentru ca e laptele ciudat insa are atmosfera genuine), toate astea sunt asa cum ma asteptam. Impun o grandoare. Orasul e parca conectat la un ritm multicultural al adaptarii la moda pe care dintr-o rezonanta proprie, tot el o impune.

Se lasa seara si la parterul hotelului Stay, unde evident stam, se afla un bar la care, evident, ar trebui sa comand un cocktail Manhattan. Cel putin pentru Cristina, care l-a castigat la recomandarea vanzatorului profi de ochelari care dintr-un magazin de branduri, care mi-a acordat o reducere de 20% cu degajarea unui buticar. Foarte profi mi s-a parut ca desi avea look de latin usor puriu, coada de cal, fata de gigolo in amurg proaspat, a recunoscut ca e italian la a 3-a generatie si nu stie decat sa salute in italiana. Un alt aspect care ma relaxeaza aici e sinceritatea celor cu care intram in contact, precum si o ospitalitate care poate sa ia fata oricand altor popoare recunoscute si auto-promovate ca ospitaliere, precum suntem noi.

Diseara as vrea sa luam masa la Planet Hollywood, restaurantul lui Schwarzenegger, Stallone si Bruce Willis. Daca am noroc, il intalnesc pe Rocky, idolul meu din copilarie :-) insa cel mai probabil e la el acasa in Beverly Hills.

Maine exploram si restul New Yorkului sau cel mai probabil, doar o mica parte din imensitatea asta faina si tonica.

Liberalismul şi statul: Punctul de vedere al unui liberal

2011-03-24T15:15:00.000-07:00

Vă invit la dezbatere asupra textului de mai jos privind legătura dintre liberalism, esenţa liberalismului românesc şi stat, în contextul măsurilor de austeritate promovate în ultimul an şi a etichetării PNL drept un partid care se îndepărtează de doctrina de dreapta:

"Principalul partid politic de guvernare de după 2008, Partidul Democrat Liberal, se auto-legitimează drept promotor al liberalismului românesc autentic, spre diferenţă de Partidul Naţional Liberal, care, prin promovarea unor măsuri sociale fundamentale (creşterea pensiilor şi mărirea salariilor bugetarilor în 2007-2008), precum şi prin colaborarea parlamentară cu Partidul Social-Democrat, este învinovăţit că se îndepărtează de valorile liberale.

Revenind însă la istorie, legătura democrat-liberalilor cu liberalismul românesc apare într-o nouă perspectivă. Clasa de mijloc ce aduce prosperitatea ţărilor occidentale a lipsit din România liberală a secolului trecut. României i-a lipsit clasa burgheză creatoare de valori economice, cum a fost cazul burgheziei din ţările Vestului european, ceea ce trebuia să devină clasă de mijloc în România. Liberalii români reprezentau la formarea PNL în sec. XIX interesele burgheziei în formare (bancheri, comercianţi, industriaşi, meşteşugari, meseriaşi) dar mai ales ale intelectualităţii (avocaţi, medici, funcţionari din aparatul administrativ, studenţi, profesori, jurişti). Dupa instalarea prinţului străin pe tronul României şi adoptarea Constituţiei de la 1866, liberalii, aflati la guvernare, se vor remarca prin ample măsuri care vizau modernizarea şi industrializarea României prin ceea ce istoric se numeşte construcţia statului român modern.

Astfel, legat prin însăşi esenţa şi istoria sa de stat, liberalismul românesc reprezintă mai degrabă grupuri sociale diverse, atât patroni sau întreprinzători (care sunt circa 1% din populaţie), dar majoritar o largă categorie de bugetari (salariaţi din domeniule administraţiei, educaţiei, sănătăţii, culturii etc.).

Putem afirma astfel că liberalismul românesc este prin esenţa sa legat ombilical de existenţa unui stat puternic. Opţiunea politică de destructurare a statului social este una profund anti-liberală, din punct de vedere al tradiţiei liberalismului românesc interbelic şi european actual.

De altfel, faptul că liberalismul promovat de PNL nu se îndepărtează de valorile statului social a fost menţionat de către preşedintele PNL: ,,Statul liberal nu înseamnă opusul statului social. Statul liberal nu e un stat care se deroghează de obligaţiile sale publice. Nu e un stat care demisionează de la marile sale obligaţii constituţionale şi istorice”[i]."

[i] discursul al lui Crin Antonescu la Liga Aleşilor Locali din 4.11.2010, disponibil la http://aliantadreptei.wordpress.com/2010/11/06/discursul-sustinut-de-presedintele-pnl-la-congresul-ligii-alesilor-locali-brasov-5-noiembrie-2010

Sursa: RAPORT SOCIAL AL ICCV 2011. ROMÂNIA: RĂSPUNSURI LA CRIZĂ, PAG. 46

Raportul social al ICCV - Academia Română: Posibile soluţii la criză

2011-03-21T14:47:00.000-07:00

Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii al Academiei Române a publicat luni 21 martie 2011 noul Raport social al ICCV- România: răspunsuri la criză. Raportul a fost elaborat de o echipă de cercetători ICCV cu o experienţă extinsă în domeniul analizei globale a societăţii româneşti, a calităţii vieţii şi politicilor sociale. Echipa a fost coordonată de profesorul Cătălin Zamfir, membru corespondent al Academiei Române.

Este misiunea Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii şi, de altfel, a întregii Academii, ca, în astfel de momente de criză profundă, să facă o analiză a situaţiei, bazată pe metode de cercetare ştiinţifică, şi a identifica opţiunile posibile de depăşire a acestei perioade.

Criza prin care trece România în prezent a stârnit discuţii asupra naturii ei, asupra căilor de depăşire a dificultăţilor şi de relansare a societăţii româneşti. Am considerat că în această discuţie este de datoria noastră să ne facem cunoscut punctul de vedere. Raportul nu oferă soluţii miraculoase, ci documentează faptul că suntem blocaţi în incapacitatea de a găsi soluţia şi de a o implementa.

Criza mondială a găsit în România o economie deja slabă şi cu o structură care nu oferă şanse de redresare rapidă. Din acest motiv, criza românească este una dintre cele mai profunde din Europa. Plata datoriilor angajate în ultimii doi ani va afecta şi mai mult situaţia economică şi socială din viitor.În România s-a lansat o ideologie unică în Europa, cu o viziune proprie, atât ca amploare, cât mai ales cu enunţuri extrem de tăioase. Sunt respinse principiile pe care se fundamentează statul social de mai mult de un secol. România este singura ţară care a preluat public, la 30 de ani diferenţă, tema ideologiei thatcheriste împinsă spre extremul său.

Un nou clivaj social. Neformulat explicit, el este inevitabil: societatea se scindează. Pe de o parte, puţinii beneficiari de profit sau salarii ridicate şi beneficiari ai corupţiei, şi, pe de altă parte, masa de salariaţi cu salarii mici, şomeri, marginalizaţii ocupaţional, familiile cu 2 şi mai mulţi copii şi, masiv, vârstnici cu pensii tot mai mult împinse spre sistemul asistenţial al venitului minim garantat. La acest clivaj se adaugă unul de imagine: între cei angajaţii din sistemul privat şi cei din sistemul public („bugetari”, „dependenţii de stat”).

Criza cu care se confruntă România este, în fapt, un complex de crize interconectate: fiscal-bugetară, economică, politică, dar şi morală şi de cunoaştere. Raportul atrage atenţia asupra diagnozei naturii problemelor cu care ne confruntăm, de corectitudinea acesteia depinzând succesul soluţiilor adoptate. Criza noastră provine nu numai din starea sistemului socio-economic, ci, surprinzător, este accentuată de deficitul de înţelegere a naturii problemelor cu care ne confruntăm.

Care este variabila strategică al cărei efect se difuzează prin schimbări în masa sistemului, deblocând criza? Concluzia noastră este că economia singură nu oferă cheia ieşirii din criză. Problema se află în altă parte. Raportul argumentează că variabila strategică se află în sfera politicului; doar măsuri politice corecte pot scoate ţara din criză. Dar sistemul politic este el însuşi blocat de conflicte de o amploare necunoscută în ultimele două decenii. Cum ar putea fi deblocat sistemul politic este o altă temă crucială la care raportul încearcă să răspundă.

O strategie este să lăsăm lucrurile să meargă de la sine spre bine, trimestru după trimestru. Şi aşteptarea este o strategie, dar ea asigură doar subdezvoltare. Singura şansă de a ieşi din criză prin dezvoltare este să construim o strategie consensuală. Există însă o confuzie profundă cu privire la natura crizei din România şi, de aici, confuzia soluţiilor propuse. Soluţiile depind întotdeauna de modul în care este definită problema la rezolvarea căreia se procedează.

Deficitul de înţelegere a naturii crizei societăţii româneşti este o parte importantă a cauzei amploarei crizei şi a incapacităţii de a o depăşi cu un cost suportabil. Raportul ICCV încearcă un răspuns pentru acest deficit de înţelegere şi îl supune dezbaterii

Raportul vine cu o propunere clară de deblocare a sistemului politic.

Se impune o concluzie: natura profundă a crizei actuale este deci nu economică, ci rezidă în incapacitatea configuraţiei politice actuale de a produce un proces de gândire colectivă, democratică prin natura sa, care să genereze soluţiile credibile şi susţinute de un larg consens, implementate flexibil, deschise la adaptări şi revizuiri. Blocajul politic este adevărata problemă a crizei României. Dacă nu asumăm gravitatea crizei sistemului politic, nu există şanse de a depăşi criza cu care România se confruntă.

Sistemul politic poate să ia deciziile care să deblocheze criza. Dar cum este posibil acest lucru ?

În contextul actual variabila cheie nu este ce decizii se iau, ci cum sunt ele luate. Problema centrală este de procedură politică. Soluţia strategică a ieşirii din criza actuală este ieşirea din ciclul autorităţii, tranziţia de la paradigma problemei cu soluţie unică la paradigma problemei cu soluţii multiple, opţiunea pentru realizarea unui cooperări politice pentru identificarea unor măsuri larg acceptate şi susţinute.

Există mai multe soluţii posibile, cu grade diferite de probabilitate/ improbabilitate:

menţinerea guvernului actual, erodat şi blocat, având ca rezultat posibil acutizarea conflictului politic şi explozii sociale, cu costuri greu de estimat;
susţinerea unui nou guvern cu acelaşi program, care va avea mai devreme sau mai târziu acelaşi rezultat;
guvernul actual, sau unul cu acelaşi profil politic, să-şi schimbe strategia de guvernare;
realizarea unui larg consens al partidelor pentru susţinerea unui nou guvern de criză;
un guvern tehnocrat care să aibă acelaşi obiectiv şi să gestioneze pe baza unui minim consens administrarea societăţii şi organizarea de alegeri;
nouă configuraţie a Parlamentului prin reorientarea unor grupări de deputaţi, rezultând un nou guvern cu un nou program.

Vă supun dezbaterii întregul raport si aştept cu interes reacţii de la cititorii acestui blog şi de la orice citititor interesat.
Raportul complet poate fi descărcat de AICI, fiind publicat pe site-ul ICCV.

Moţiunea 8: Boc nu moare. Boc se transformă

2011-03-16T14:22:00.000-07:00

Guvernul Boc rezistă după a opta moţiune de cenzură. Premierul Boc şi cabinetul său a transformat imaginea lui Rocky Tăriceanu într-un penibil al încasării, fără a fi pus la pământ. E însă o diferenţă.

În timp ce Călin Popescu-Tăriceanu se lupta cu Traian Băsescu, Emil Boc se luptă cu voinţa populară şi cu realitatea socială, nu doar cu opoziţia.
Emil Boc nu mai este premier. S-a transformat într-un simbol trist al rezistenţei la schimbarea. chiar şi la schimbarea evidentă.
Nu fac aici elogiul opoziţiei. În afară de tristul joc al discursurilor reuşite, USL nu pare încă a fi la înălţimea aşteptărilor. Cu toate că, la momentul actual, orice guvern ar fi mai bun ca actualul, USL nu şi-a asumat profesionist asta. Trebuie să se mobilizeze ca să arate că vrea să vină cu politici pentru oameni, nu cu politică sterilă de tip dâmboviţean.
La asta se pricepe de minune Boc, care nu mai face Poc. Rămâne pe picioare.
Însă...Cabinetul Boc e un boxer cu organele interne făcute praf. E mort deja prin interior. Boc se transformă în muribundul stafie, care îşi anunţă exitul din scena guvernării.
Un peisaj trist. Nu mai e vorba de omul Boc, de PDL, e vorba de iresponsabilitatea celor care îşi asumă guvernarea împotriva oricăror evidenţe.
Cabinetul haios al premierului comic, care se prăbuşea pe platourile lui Andrei Gheorghe, s-a transformat într-un moroi trist şi dramatic.
Sursa foto: www.napocanews.ro

Şansa cazului Dan Voiculescu: sfârşitul politicii învinovăţirii

2011-03-11T12:41:00.000-08:00

Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra cazului Dan Voiculescu privind colaborarea acestuia cu fosta Securitate marchează o importantă ocazie de dezbatere. Nu este însă o dezbatere a moralităţii afişate, aşa cum îi place atât de mult politicii dâmboviţene, ci una care marchează finalul politicii învinovăţirii.
De 20 de ani politica românească s-a desfăşurat sub cupola luptei cu comuniştii şi securiştii. O luptă împotriva comuniştilor dată de o societate care a fost în întregul său victima regimului comunist. O luptă cu securiştii, dată fără a se putea defini concret cine au fost aceştia. Sloganul anti-comunist a marcat dorinţa de legitimitate a celor care se doreau a fi alternativa curată şi nepătată.
Repet, nu doar cei care au suferit direct, prin părinţii şi bunicii lor, dramele personale determinate de regimul totalitar, au fost victimele acestui regim. Victima regimului comunist a fost societatea românească în întregul său, prin lipsa unei şanse către dezvoltarea normală, prin amputarea propriei libertăţi!
Aşadat, să lăsăm astăzi în trecut dramele şi suferinţele personale ale fiecăruia dintre noi. Bunicul meu din partea mamei era luat în fiecare zi de comunişti şi bătut cu bestialitate, aruncat apoi în sânge în curte şi ridicat din nou dimineaţa pentru o nouă rundă pentru a-l determina să renunţe la pământul său, cumpărat hectar cu hectar prin muncă proprie. Fusese considerat chiabur şi trebuia să plătească pentru asta. Un alt membru al familiei din partea tatălui a fost împuşcat pentru acelaşi lucru. Sunt tragedii personale şi ne marchează profund. Raţiunea ne spune însă că nu doar ei au plătit apărarea proprietăţii şi a libertăţii. Au plătit toţi cei care au trăit în comunism.
Politica învinovăţirii trebuie să se curme acum odată pentru totdeauna.
Nu mai contează dacă Dan Voiculescu a fost sau nu colaborator al Securităţii. Nu asta e tema societăţii şi a politicii româneşti. Ca să putem progresa, trebuie să ne orientăm către ce putem construi noi pentru a ne depăşi circumstanţele individuale şi ale societăţii.
Hannah Arendt spunea că în lupta lor iraţională împotriva comuniştilor, la douăzeci de ani de la căderea fostului regim, anti-comuniştii pot deveni şi ei călăi la fel de cruzi.
Să nu cădem aşadar în aceastăp capcană care poate determina amputarea şansei către dezvoltare şi un abulism generalizat la nivelul societăţii.
Cazul Dan Voiculescu marchează sfârşitul politicii învinovăţirii şi debutul unei altfel de politici în România. O politică care se poate revendica de la ce poate face azi pentru ziua de mâine şi de la cine poate face ceva pentru ceilalţi. O politică care se poate baza pe solidaritate şi libertate, nu pe învinovăţire şi atomizare.
Sub stindardul luptei anti-comuniste şi împotriva rădăcinilor vechiului regim s-au aciuat în timp, pe lângă foştii deţinuţi politici şi alte simboluri reale de protest faţă de fostul regim, şi afacerişti corupţi, deveniţi milionari şi interlopi, prin uzurparea indirectă a bunului public sub protecţia brandului PNŢCD, CDR, PNL şi bineînţeles PDL. Aceşti mafioţi politici nu sunt cu nimic mai buni sau mai morali decât baronii şi corupţii PSD, consideraţi de multe ori continuatorii fostului PCR sau chiar "neo-comunişti". Moralitatea nu este nici de dreapta, nici de stânga. Este însă ceva ce ţine de caracterul fiecărui om, de conştiinţa individuală.
"Cel fără de păcat dintre voi, să arunce primul cu piatra!" (Ioan, 8,7).
Să îngropăm deci odată pentru totdeauna securea luptei cu foştii securişti, vinovaţi sau nu, şi să privim înainte! S-ar putea astfel să ne găsim calea depăşirii condiţiei ingrate a prezentului.
Sursa foto: www.ziare-pe-net.ro

Analiză: Cine va fi Primarul general al Bucureştiului în 2012

2011-03-10T05:37:00.002-08:00

Există în această perioadă o dezbatere aprinsă asupra persoanei care va fi viitorul primar general al Capitalei. Sunt câteva premise importante pentru a face o previziune sau o analiză raţională, luând în calcul şi faptul că există o dezbatere iniţiată de Elena Udrea privind necesitatea eliminării sectoarelor.
Bucureştenii au ales întotdeauna o persoană afiliată dreptei politice, Piaţa Universităţii fiind locul de protest anti-Iliescu, anti-FSN şi anti-PSD. Utilizarea abuzivă a Pieţei de către Traian Băsescu în 2007, drept loc de întâlnire permanent, la care nu s-a mai prezentat ulterior, după mişcarea de simpatie cauzată de suspendarea sa în 2007, a demonetizat încărcătura acestui loc şi chiar ideea de centru de rezistenţă anti-comunistă, idee oricum anacronică.
Primarii aleşi ai Bucureştiului au fost pe rând Crin Halaicu (PNL), Victor Ciorbea (CDR), Viorel Lis (CDR), Traian Băsescu (PD), Adriean Videanu (PD) şi Sorin Oprescu (independent). Fostul PSD-ist Sorin Oprescu, fost favorit în 2000 contra lui Traian Băsescu, devenea în 2008 primul primar independent politic al Bucureştiului, cu o puternică încărcătură de stânga ca imagine şi brand general, după ce fusese ani la rândul unul din apropiaţii celui atât de urât de bucureşteni, preşedintele Ion Iliescu, fondatorul PSD.
Alegerea lui Sorin Oprescu a demontat ipoteza că bucureştenii vor primar de dreapta. Cel mai probabil, nu mai vor, după dezamăgirile în lanţ cauzate de unii din cei de mai sus. Asta nu înseamnă că vor primar de stânga. Vor doar un primar care să facă.
Sorin Oprescu are avantajul că în 2012 va tăia multe panglici de inaugurare. De pe urma proiectelor sale şi chiar ale unora începute de Videanu. După compromisuri făcute cu toate partidele ca să ajungă la o înţelegere. După o candidatură penibilă dar deja uitată la prezidenţiale. Indiferent de zvonurile cu afacerile fiului şi şantajele pe această temă sau alta. Bucureştenii îl preferă deja pe Sorin Oprescu ca favorit detaşat în faţa oricărui altcuiva.
Cum se poziţionează principalele partide şi filialele lor din Bucureşti?
PSD Bucureşti este condus de Marian Vanghelie, primarul sectorului 5, fost om de încredere al lui Sorin Oprescu pe vremea când conducea filiala el însuşi. Vanghelie a ajuns să se certe puternic cu Oprescu, forţând până la urmă plecarea doctorului din partid. Cu toate că şi-ar fi dorit enorm să fie candidatul PSD la primăria generală, pe Marian Vanghelie nu îl mai coafează actuala situaţie în care PSD e condus de un alt oponent public al său, Victor Ponta. Astfel, primarul de la 5 pare decis să îl accepte pe Oprescu drept candidat susţinut de USL în 2012, după cum a şi declarat.
PNL Bucureşti, condus de tandemul Andrei Chiliman-Vlad Moisescu, forţează impunerea unui alt candidat al USL, din partea PNL, declanşând un conflict cu Oprescu pe tema colaborării cu Elena Udrea şi e referendumului pentru Bucureşti. Ideea impunerii lui Crin Antonescu drept candidat la primărie este acceptată de mulţi liberali dar, probabil. nedigerată de însuşi Crin Antonescu, care are alte obiective politice şi nu se potriveşte profilului de primar pentru că, chiar dacă funcţia această l-a împins pe Traian Băsescu la Cotroceni, Crin Antonescu nu urmează şi nici nu agrează pârghiile băsesciene.
Un candidat liberal cu profil pur-sânge dar popular şi probabil uşor de acceptat de bucureşteni ar putea fi Mircea Diaconu. Genul de figură legitimă, culturală, acceptată cu seninătate atât de liberali, PSD-işti dar cu care PDL nu poate lupta pentru că duce lupta pe un alt palier, cel al unui bun-simţ ca modus vivendi.
PDL poate veni cu varianta Liviu Negoiţă, care ar putea avea câştig de cauză ca şi popularitate şi rezultate pentru sectorul 3. Varianta Elena Udrea cade pentru moment dar ar fi interesant să vedem ce carte va juca PDL în relaţia cu UNPR şi Neculai Onţanu, posibil candidat la primăria generală, care are 90% şanse să rămână primar de sector, este deja general şi are 0,9% şanse să devină primar general.
Cu toate astea, revenind la real politik, în acest moment, alegerea matematică pentru Bucureşti este Sorin Oprescu. Lupta cu evidenţa îi poate lăsa în off-side pe cei de la PNL Bucureşti dacă nu vin cu o altă variantă credibilă. Ar putea opta pentru varianta PC, numită Piedone, care statistic stă bine. Nu reprezintă însă brandul liberal în acest moment.
Bătălia pentru Primăria Generală nu are un câştigător deocamdată, din perspectiva partidelor. Însă, acestea vor trebui să se hotărască repede. PNL Bucureşti ar trebui să se dea mult peste cap să vină cu o soluţie alternativă valabilă din punct de vedere al economiei voturilor. Din punctul meu de vedere, Crin Antonescu is not an option pentru Primăria Generală. Rolul său va fi de candidat USL la Preşedinţia României Propunerea mea rămâne Mircea Diaconu sau ceva asemănător, dacă vor afinitate cu brandul liberal, dreapta, cultură, intelectual public etc. PSD Bucureşti nu are încotro. E posibil ca ei să devină paradoxal fani Oprescu şi, vulgar vorbind, să lingă unde au scuipat. PC îl are pe Piedone dar nu l-a testat pe Daniel Constantin pentru Primăria Generală. E posibil ca actualul preşedinte PC, cu profilul lui tehnocrat, intelectual, diplomat, să fie o bună imagine pentru Bucureşti, sub brandul PC-PNL-USL.
Într-o postare viitoare vornbim despre sectoarele Bucureştiului, dacă vor mai fi.
Sursă foto: realitatea.net

Zvetlana Preoteasa candidează pentru şefia femeilor liberale

2011-03-08T09:11:00.000-08:00

Zvetlana Preoteasa candidează pentru conducerea Organizaţiei Naţionale a Femeilor Liberale (ONFL).
“Pentru că azi este 8 Martie, doresc să le urez la mulţi ani femeilor din România, cu un gând special pentru mame. Eu cred că noi femeile putem să facem diferenţa şi în astfel de momente grele, de criză a societăţii şi putem crea premisele constructive pentru ce va fi mâine, prin şi pentru copii noştri şi familiile noastre!”
Proiectul său de program politic, intitulat sugestiv „Apel către doamne” este susţinut de numeroase filiale din ţară. Zvetlana Preoteasa afirmă că a intrat în această competiţie în urma susţinerii şi încrederii demonstrate de colegele sale de partid. Se numără printre fondatoarele ONFL şi este una dintre cele mai active femei liberale, participând de-a lungul anilor alături de colegele şi colegii din întreaga ţară la numeroase bătălii electorale. Alegerile pentru şefia ONFL vor avea loc în 19 martie. Fostul secretar de stat din Ministerul Educaţiei, Zvetlana Preoteasa alături de echipa sa se pare că are cele mai mari şanse să câştige cursa pentru şefia femeilor liberale.
Cine este Zvetlana Preoteasa?
Zvetlana Preoteasa are 47 de ani şi este de profesie cadru didactic, fiind timp de peste 22 de ani profesoară de limbă engleză şi asistent universitar. Este căsătorită cu preotul Constantin Preoteasa şi are doi copii.
După ce şi-a dedicat viaţa familiei şi învăţământului, Zvetlana Preoteasa a decis să aleagă calea implicării în viaţa publică, din dorinţa de a face ceva pentru cei din jurul său. A ales calea cea mai grea: politica. Implicarea în politică bazată pe forţe proprii, pe propriul caracter şi pe principii.
Nu a fost uşor însă prin energia sa a reuşit să devină lider al femeilor liberale din Vâlcea şi apoi vicepreşedinte la nivel naţional al Organizaţiei de Femei a PNL. Şi-a propus să facă în primul rând ceva pentru judeţul său Vâlcea, în calitate de consilier judeţean.
În 2007 a apărut cea mai mare provocare pentru d-na Preoteasa, fiind numită secretar de stat pentru învăţământ preuniversitar de premierul Călin Popescu Tăriceanu. Timp de un an şi jumătate a condus învăţământul preuniversitar nu ca un şef ministerial, ci ca un lider, inspirând personalul ministerului şi mai ales suflul învăţământului, dascălii din toată ţara.
În calitate de ministru-adjunct al învăţământului, doamna Preoteasa a coordonat Programul Băncii Mondiale pentru Învăţământul Rural în România, fiind recompensată cu Distinctia internationala a Bancii Mondiale decernată la Washington pe 9.04.2008 pentru performanţa cea mai bună pentru Europa şi Asia a acestui proiect. Pe lângă cele 8000 de şcoli pe care le-a ajutat prin programul de mai sus, d-na ministru nu a precupeţit niciun efort pentru a ajuta orice comunitate defavorizată din România, prin investiţia în educaţie. Educaţia este în viziunea doamnei Preoteasa singura şansă de a ieşi din sărăcie a copiilor din România.
Eforturile sale s-au îndreptat şi către diaspora, unde a coordonat implementarea predării cursului de Limbă, cultură şi civilizaţie românească în statele membre ale Uniunii Europene. Românii de pretutindeni au fost o prioritate a mandatului său de secretar de stat, luptându-se cu fiecare ocazie pentru a facilita dreptul acestora la educaţie în limba maternă. „Nu locul unde trăieşti te face român, ci sufletul şi esenţa ta spirituală”, a considerat d-na Preoteasa.
România este o ţară cu grave probleme sociale şi acest lucru nu a fost ignorat niciodată de d-na Preoteasa, pe tot parcursul carierei politice şi ministeriale. Fiind liberală, Zvetlana Preoteasa a considerat că nu poţi face niciodată pentru cei puţini care sunt bogaţi dacă nu faci ceva pentru cei mulţi, care sunt săraci. Pentru acţiunile sale filantropice şi teologic-educaţionale, Zvetlana Preoteasa a fost recompensată cu o diplomă de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
„Cred în onoare şi omenie. Nu m-am raportat niciodată doar la persoana mea sau la cei apropiaţi mie ci am ajutat pe toată lumea, atât cât mi-a stat în putere!”
În luna martie a anului curent Zvetlana Preoteasa candidează cu prima şansă pentru funcţia de preşedinte a Organizaţiei Femeilor Liberale (OFL), succedându-i doamnei Norica Nicolai, în această funcţie, în prezent membru al Parlamentului European, după ce i-a stat aproape timp de 5 ani ca vicepreşedinte al organizaţiei naţionale.
Porneşte cu prima şansă
Femeile liberale îşi vor alege o nouă conducere. Preoteasa se bazează pe echipa pe care şi-a format-o: „Nu am avut de gând să intru în această competiţie. Colegele mele din ţară mi-au cerut să candidez încă de acum un an şi jumătate, gândindu-se la momentul în care Norica Nicolai se va retrage, deşi statutar are dreptul de a mai candida. Norica consideră că echipa pe care a format-o poate să conducă mai departe şi să continue proiectele şi va candida la funcţia de preşedinte a Organizaţiei Internaţionale a Femeilor Liberale. Colegele mele din ţară şi-au exprimat dorinţa ca eu să fiu cea care să conducă Organizaţia Naţională. Am acceptat după foarte atente analize, luând această candidatură şi ca pe o obligaţie. Am fost atâţia ani prim-vicepreşedintele acestei organizaţii, colegele mă cunosc, au încredere în mine şi vor să continue ce s-a început”, a declarat Zvetlana Preoteasa.
Principalele atuuri
Zvetlana Preoteasa se numără printre cele mai active membre ale Organizaţiei Naţionale a Femeilor Liberale, fiind alături de numeroase filiale din ţară în confruntări politice urmate de victorii. Mai mult decât atât, proiectul său de program politic vine cu noutăţi, un program care poate face din ONFL cea mai puternică organizaţie politică de femei din România. „Sunt una dintre fondatoarele Organizaţiei Naţionale a Femeilor Liberale şi nu m-am oprit aici. Nu am umblat prin ţară doar la începuturi să fac câteva organizaţii şi după aceea să mă retrag. În afara faptului că am fost printre fondatoare, sunt una dintre cele mai active membre ale Organizaţiei Naţionale a Femeilor Liberale. I-am ţinut locul Noricăi Nicolai când nu era în ţară, sau nu putea să fie alături de organizaţii. Sunt un om de teren. În ultimii nou ani am fost de nenumărate ori în fiecare filială a acestei ţări. Am făcut campanii grele alături de colegele mele şi de preşedinţii de filiale. Am scos primari şi bărbaţi şi femei în numeroase localităţi ale acestei ţări. Oamenii mă cunosc şi, mai mult decât atât, cât am fost secretar de stat la Ministerul Educaţiei nu am stat închisă într-un birou. Toate colegele mele din Organizaţia Naţională a Femeilor Liberale mă cunosc pentru că am lucrat cu ele. Eu am un program politic şi vin cu nişte noutăţi”, a spus Zvetlana Preoteasa.
O nouă politică de resurse umane
„Apel către doamne!”, proiectul de program politic cu care Zvetlana Preoteasa a intrat în cursa pentru şefia femeilor liberale este deja cunoscut în filialele din ţară, dezbătut şi bine primit. Zvetlana Preoteasa susţine că indiferent cine va câştiga competiţia, la finalul ei, ONFL va avea un program politic pe care să-l pună în aplicare. „Toate colegele mele pot să aducă îmbunătăţiri acestui proiect de program. Este foarte bine primit, este foarte discutat şi a început deja să sufere modificări” a declarat Zvetlana Preoteasa. Un punct important al proiectului său politic îl reprezintă ideea de cotă selectivă. „Dacă la PSD şi PDL s-a acceptat de foarte mult timp cota de 30% pe toate listele pentru femei, noi am considerat că femeile liberale sunt egale în drepturi cu bărbaţii şi că nu trebuie să ocupe un loc în politică doar pentru faptul că sunt femei şi bărbaţii trebuie să se dea la o parte. Am constatat de-a lungul timpului că, oricât de mult munceşti, oricât de bine eşti pregătită, ce potenţial politic ai putea avea, de foarte mult ori pentru anumite posturi din deconcentrate, anumite posturi guvernamentale sunt preferaţi bărbaţii şi nu femeile. Atunci, a trebuit să introducem această noţiune de cotă selectivă, o noţiune absolut liberală. Nu impunem cota obligatorie pe listele electorale, dar acolo unde în localităţile, judeţele în care există o doamnă sau mai multe doamne care pot să aducă voturi pentru partid, care au coloană vertebrală şi sunt recunoscute de societatea civilă ca şi lideri de opinie acolo, să intervină partidul şi să se aplice această cotă selectivă şi femeia să fie preferată. În ultimă instanţă, va fi folosit acel sondaj de opinie ca ultim argument. În momentul în care femeia este mult mai bine cotată decât contracandidatul bărbat, obligatoriu femeia trebuie să primească locul pe care-l merită. Sistemul acesta de cotă selectivă vine ca o necesitate în PNL şi are susţinerea nu numai a mea şi a echipei mele, dar şi a tuturor filialelor în care am prezentat deja acest program politic şi, mai ales se bucură de susţinerea a foarte mulţi deputaţi şi senatori”, a declarat Zvetlana Preoteasa.
O bună legătură cu românii din diasporă
Programul politic al Zvetlanei Preoteasa propune o nouă abordare a diasporei româneşti, urmărindu-se constituirea în cadrul ONFL a unor departamente cum ar fi: Departamentul de relaţii externe, Departamentul profesorilor şi cel al cadrelor medicale de pretutindeni. „Aceste trei departamente se vor ocupa numai de problema românilor din străinătate şi vor avea ca sarcină să ţină legătura informaţională între PNL din România şi toţi simpatizanţii PNL din străinătate”. De asemenea, în maxim şase luni se vor constitui primele organizaţii de femei liberale din Italia, Spania şi Canada, iar SUA se va înfiinţa un club al simpatizanţilor liberali.
Consultanţă politică pentru viitoarele candidate
Zvetlana Preoteasa propune de asemenea, înfiinţarea unor departamente care au ca scop pregătirea femeilor liberale pentru confruntările electorale. În cadrul ONFL urmează să funcţioneze Departamentul de comunicare, Departamentul de consultanţă politică şi Departamentul electoral. „În decursul activităţii mele politice am constatat că, de foarte multe ori femeile renunţă deşi sunt rugate să candideze din lipsa fondurilor dar şi a relaţiei cu media… Avem formatori MBA în Organizaţia Naţională a Femeilor Liberale şi vor avea ca obligaţie să înceapă pregătirea posibilelor candidate. Pentru aceasta eu deja am dat drumul în ţară a unui chestionar de nevoi, care până la sfârşitul acestei luni se va întoarce la sediul nostru central. Vom face o selecţie a nevoilor pe fiecare filială, după care formatorii noştri vor începe pregătirea înscrierii într-o competiţie electorală a posibilelor candidate. În momentul în care filialele vor stabili candidatele femei, acest departament de consultanţă care va avea mai multe subdepartamente va monitoriza şi conduce toată campania electorală a tuturor candidatelor noastre. Din aceste subdepartamente vor face parte şi specialiştii noştri bărbaţi şi chiar specialişti din afara partidului”, a subliniat Zvetlana Preoteasa.
Deschidere către societatea civilă
Referindu-se la relaţia cu femeile din celelalte două partide de opoziţie, PSD şi PC Zvetlana Preoteasa a menţionat că doreşte înfiinţarea atragerea liderilor de opinie ai societăţii civile: „Vom încerca ca de la nivel naţional şi până la ultima organizaţie să deschidem porţile societăţii civile, nu neapărat spre PNL, ci spre coagularea tuturor forţelor care vor să se opună acestei ciume portocalii. Să poată să vină să se întâlnească cu oamenii din PNL, PSD, PC, să avem o abordare deschisă cu liderii de opinie ai societăţii civile. Populaţia trebuie să înţeleagă de ce trebuie să se ducă la vot, ce a însemnat pentru România absenteismul la vot în 2009, care au fost consecinţele acestui lucru”, a subliniat Zvetlana Preoteasa.
Din echipa sa fac parte colege din Suceava, Mehedinţi, Bucureşti, Cluj, Satu-Mare, Piatra Neamţ, Vaslui, Constanţa, Tulcea, Ialomiţa, iar şansele ca vâlceanca să ajungă la şefia femeilor liberale sunt foarte mari.
„Sunt convinsă că vom câştiga! Doamnele din PNL gândesc întotdeauna înainte de a vota. Pentru ele cel mai important lucru este să vrei să faci ceva, dar în acelaşi timp şi să fi demonstrat că poţi să faci ceva. Din echipa mea fac parte oameni de campanie, de teren, femei oameni-politici care au bătut toate zonele ţării şi care au fost alături de colegele din celelalte filiale nu în campania electorală pentru câştigarea preşedinţiei ONFL, ci în decursul anilor când s-au dat bătălii grele electorale”.

Ziua femeii si a mamei în România

2011-03-08T01:52:00.000-08:00

Azi se sărbătoreşte ziua femeii şi în România este sărbătorită în special ca Ziua Mamei. Despre asta voi scrie câteva rânduri.
Mă gândesc în primul rând la mamele din zonele sărace, în special la cele din rural sau din zone urbane din "pungile de sărăcie", care nu au ce pune pe masă copiilor lor. Un destin trist într-o ţară care le condamnă la o existenţă subumană.
În al doilea rând mă gândesc la mamele care-şi cresc copiii singure. Puterea lor este un exemplu de luptă cu existenţa hotărâtă de circumstanţe.
Mă gândesc şi la femeile din urban, fără un loc de muncă sau cu unul foarte prost plătit şi care speră la un viitor mai bun pentru copiii lor.
Nu în ultimul rând scriu aceste rânduri pentru mamele care oferă o viaţă mai bună copiilor, sacrificându-se total pe altarul carierei sau afacerii proprii. Cele care petrec mai mult timp cu subalternii, angajaţii şi partenerii de afaceri decât cu copiii sau cu soţul. Care cred că un week-end la două săptămâni e suficient pentru a ţine în viaţă o familie stipendiată cu bani dar vitregită de o dragoste manifestă. Chiar dacă sentimentele există, nemanifeste creează tristeţe. Vă doresc să vă faceţi timp pentru copiii voştri sau să faceţi copii cât se mai poate. Până la urmă, asta e misiunea primordială a femeii şi a omului...
Sursa foto: www.123rf.com

Un mărţişor pentru bărbaţii care niciodată nu fac ce vor femeile

2011-02-28T16:31:00.000-08:00

1 Martie 2000. În sala de seminar, aşteptam să vină profesoara. Eram singurul dintre studenţi care nu avea mărţişor sau clasica floare de duzină pregătite. Colegii din Bucureşti îşi dădeau coate şi nu ştiau cum colegul lor mai neaoş, dar parcă uşor de treabă, nu era pe fază. Colegele, ce să mai zic, se aranjaseră ceva mai abitir şi arătau în versiunea upgradată light sau chiar medie, unele apropiindu-se de ţinute de gală. Aşteptau flori şi mărţişoare. De 1 Martie. Că aici suntem la Bucureşti, frate, nu la tine la....
Mi se părea cel puţin amuzant. Păi, măi oameni buni, de 1 nu primeşte oare altcineva? încerc eu o glumă negustată de nimeni din proximitatea dâmboviţeană.
............................
Undeva, într-un colţ de grădiniţă un şoim al patriei, era decorat prin 1985 de toate colegele lui. Ambele părţi ale cămăşii portocalii erau pline de decoraţii de primăvară iar copchilul se vedea deja vreun mareşal al noului anotimp. Senzaţia aia de recunoaştere bruscă şi sinceră, a masculinităţii sale la stadiu de proiect, avea să îl însoţească toată viaţa.
.............................
Studentul obidit, "ţăranul" care nu ştia să fie galant şi amabil prin cadorisiri obligatorii de mărţişor era din Suceava. Acolo la el în Bucovina, şi prin părţile de unde venea vodă Dragoş descălecătorul, prin Maramureş, la ei bărbaţii primesc mărţişoare de 1 Martie.
Iar dacă o sa aibă vreun băiet ca şi copchil, o să primească sigur şi el mărţişor de la bunică-sa din Suceava. Dacă va avea fată, se va dezamagi probabil în vreo primăvară în care taică-său, cu găndul la decoraţiile de mareşal ale copilăriei, o să uite să vină acasă cu flori şi mărţişoare pentru ea şi pentru mamă-sa.
Sursa foto: Codrin, 1985

Poveste de viaţă: No easy way out

2011-02-23T14:04:00.000-08:00

Blogul meu se numeşte Blog de analiză politică şi personală. Postarea de azi se referă la analiza personală. Astăzi am reflectat la câteva lucruri. Ce faci când simţi că se adună prea multe lucruri sau probleme pe care nu le mai poţi controla? Te ridici şi o iei de la capăt. Nu există nicio cale uşoară prin care poţi ajunge la împlinire personală dar există posibilitatea de a nu te opri.
Cu siguranţă, te poţi opri. E o opţiune. Nu mai lupţi şi încerci să supravieţuieşti...la mila destinului sau a altora. Dar, aşa cum spunea cineva drag mie, e uşor să cedezi dar e inimaginabil de greu să trăieşti cu sentimentul renunţării. Unele lucruri merită să luptăm pentru ele, unele lucruri nu mor niciodată. Sunt ţelurile noastre personale, esenţa a ceea ce suntem pentru noi şi pentru societate.
Nu trăim singuri.
De fiecare dată când ne simţim cu energia la pământ, când simţim că ni se încălzeşte o umezeală în colţul ochiului, trebuie să ne amintim că noi putem să ne ştergem acea lacrimă...alţii nu mai pot.
Pentru nefericirea şi starea de neîmplinire a comunităţii tale, a oraşului tău, tu însuţi eşti de vină, nu circumstanţele. Pentru că, dacă am lupta fiecare pentru ceea ce credem, aşa cum putem de altfel în situaţii limită, situaţia zonei din jurul nostru s-ar schimba.
Aşa cum spunea Ion Budai-Deleanu, primul liberal din istoria noastră, "Pentru aceste rele de astăzi, nu vremurile sunt de vină, ci tu însuţi omule, căci ai minte şi putere!".
Mai clar, viaţa noastră nu se datorează circumstanţelor, ci deciziilor personale. Iar deciziile de bazează preponderent pe rădăcina existenţială, caracterul şi integritatea, nu pe personalitate sau abilităţi personale. Ele pot doar da un ingredient, nicidecum hrăni trecerea noastră prin lume.
Puteţi urmări AICI o secvenţă esenţială din cinematografie care ilustrează cele de mai sus în cel mai simplu mod.

MANIFESTUL SOCIAL LIBERAL

2011-02-03T22:52:00.000-08:00

Scriu rândurile ce urmează pentru că ne aflăm într-un moment extrem de important pentru politica românească. Alianţa de Centru-Dreapta formată din Partidul Naţional Liberal şi Partidul Conservator vor forma o alianţă politică cu Partidul Social Democrat. Noua construcţie politică, Alianţa Social-Liberală, dincolo de contextul momentului, marchează şansa trecerii la o altfel de politică.
1. De la politica învinovăţirii la politica constructivă
Politica ultimelor douăzeci de ani a fost una care i-a determinat pe oameni să aştepte puţin de politicieni şi de la politică şi să primească şi mai puţin. 2010 a marcat momentul în care, oficial, 90% din populaţie se declară nemulţumită de politică şi de politicieni. Cu toate acestea, românii aşteaptă încă soluţia tot de la politică.
În cei douăzeci de ani am trăit o politică a învinovăţirii. Marota învinovăţirii comuniştilor, celor care au aparţinut vechiului regim ceauşist, a sistemului moştenit, a ţinut ocupată politica românească, care astfel, nu a mai fost concentrată pe soluţii pentru cei care ar fi trebuit să fie beneficiarii săi, populaţia.
Întreaga societate românească a avut de suferit în cadrul regimului totalitar iar concentrarea pe identificarea vinovaţilor a dus la situaţia dramatică în care cei care se declară astăzi cei mai înverşunaţi duşmani ai comunismului sunt cei care pun umărul la construirea unui regim autocratic modern. Am ajuns la momentul în care unii dintre cei care se autoproclamă anticomunişti sunt mai cinici şi mai lipsiţi de umanitate decât comuniştii din fostul regim politic.
Alianţa Social-Liberală are şansa de a marca finalul politicii de învinovăţire. Falia ideologică întreţinută artificial în cadrul politicii de învinovăţire se poate transforma astăzi într-un competiţiei de politici. Social-democraţia poate concura cu liberalismul modern pentru a oferi cele mai potrivite soluţii de relansare a societăţii româneşti în ansamblu.
2. De la lupta ÎMPOTRIVA lui Băsescu la lupta PENTRU oameni
Politica românească a ajuns să îşi epuizeze resursele pentru că, de la început, a fost concentrată pe o două tipuri de atitudine, prin care s-a îndepărtat de cetăţean: cea anti şi cea pro-preşdinte.
Politic, la începutul anilor 90 oamenii au fost fie anti-Ceauşescu sau nostalgici, pro-Ceauşescu. Apoi, s-au împărţit în cei anti-Iliescu şi cei pro-Iliescu, spectrul politic împărţindu-se chiar după atitudinea faţă de preşedinte. Din nefericire, astăzi, politica românească se află în aceeaşi eroare. Preşedintele Traian Băsescu a determinat împărţirea spectrului politic în funcţie de atitudinea pro sau contra faţă de sine. Există astăzi o coaliţie pro-Băsescu formată în jurul PDL, alături de UDMR şi UNPR, şi o coaliţie de facto anti-Băsescu, formată din PSD, PNL şi PC.
Alianţa Social-Liberală trebuie, pentru a-şi depăşi condiţia, să se transforme dintr-o coaliţie politică care luptă împotriva regimului Băsescu, într-o construcţie politică concentrată pe soluţii strategice pentru români.
Obiectivul acestei construcţii vor deveni astfel cei 90% dintre români dezamagiţi de politică şi nu o minoritate captivă încă în teoria învinovăţirii, din cauza manipulării sau dintr-un interes. Dacă suspendarea preşedintelui este o etapă firească pentru revenirea la o normalitate politică şi la o stare de echilibru, atunci acesta va fi doar un pas pentru reconstrucţia societăţii, nu un scop în sine pentru alianţă. Astfel, Alianţa Social Liberală va oferi o alternativă nu pentru 1-2 ani ci pentru viitorul mediu şi lung.
3. De la politică de politici. De la politicieni la oameni de stat
Politica, aşa cum este astăzi, este una concentrată pe intrigi şi lupte permanente pentru putere şi controlul resurselor întru folosul personal sau al unui grup restrâns. Politica, aşa cum o ştim, nu este una pentru oameni, ci una care a uitat oamenii şi, mai grav, îi foloseşte pentru a-şi conserva legitimitatea.
Singura şansă a Alianţei Social-Liberale este trecerea fermă de la politică, aşa cum este astăzi, la politici!
Concentrarea pe soluţii de politici publice pentru a creşte nivelul de trai şi calitatea vieţii pentru cei mai mulţi dintre români este singura posibilitate de a depăşi momentul actual de răscruce al societăţii. Românii nu mai au nevoie de circ, circul i-a adus în situaţia actuală în care 30% din români se zbat în sărăcie. Intriga politică trebuie abandonată în folosul soluţiilor politice.
Soluţiile politice însă nu pot veni tot de la actuala clasă politică. Nu pot veni de la o gaşca transpartinică care de douăzeci de ani îşi împarte resursele, indiferent de apartenenţa politică. Relansarea politicii nu se poate face prin acelaşi tip de politician care vede în politică o pârghie determinantă de control al banului public în folos personal.
Alianţa Social-Liberală are datoria de a renunţa la acest tip de politician şi de a promova oameni de stat.
Oamenii de stat sunt acei politicieni concentraţi pe oferirea de soluţii pentru populaţie, cei care fac politică din simţ civic şi nu pentru a se îmbogăţi pe seama celor mulţi.
Oamenii de stat sunt cei care investesc în politică energie şi resurse, nu cei care căpuşează sistemul public pentru cultivarea de camarile.
Oamenii de stat sunt cei folosesc puterea pentru a o returna legitim interesului public a celor care-i reprezintă, nu pentru sine.
Pentru a cultiva astfel de oameni e nevoie de minim 5-10 ani dar opţiunea fermă pentru aceştia trebuie să se facă acum.
Falimentul politicii de cadre a partidelor are o explicaţie clară. Faptul că astăzi partidele nu au suficienţi oameni de calitate implicaţi în politică este determinat de strategia greşită a partidelor timp de douăzeci de ani.
Oamenii urmează oameni iar cultivarea ariviştilor, a căpuşelor politice şi a "baronilor" nu a făcut decât să îndepărteze oamenii de caracter de politică, îndreptându-i spre zone unde intergritatea lor se poate exprima.
Soluţia pentru a avea mai mulţi oameni de calitate implicaţi este schimbarea garniturilor de lideri politici de tip vechi, indiferent de vârstă, cu politicieni de tip nou.
4. Liberalism pentru dezvoltare, social-democraţie pentru echilibru
Alianţa Social-Liberală acoperă întreg spectrul politic. Stânga şi dreapta s-au reunit şi au şansa de a veni cu o ofertă pentru toţi cei nereprezentaţi astăzi de politică şi de politicieni.
Liberalismul românesc modern trebuie să vină cu soluţii durabile în zona dezvoltării economice şi relansării societăţii prin prisma unui cumul de eforturi individuale într-un cadru favorabil. Orientarea către micii întreprinzători, baza economiei, şi către cei 5 milioane de salariaţi, trebuie să fie principala preocupare a liberalilor în această perioadă. Liberalii trebuie să îţi depăşească paradigma perdantă a definirii drept grup ţintă a oamenilor de afaceri, care sunt doar 1% din populaţie! PNL se adresează către cel puţin o treime dintre români, către toţi cei care doresc să se dezvolte şi să îşi crească nivelul de trai prin iniţiative individuale.
Social-democraţia are datoria de a propune un set concret de politici sociale orientate către echilibrul social, într-un moment când societatea romînească este destructurată. Sprijinirea celor 6 milioane de pensionari care au construit România de azi şi a grupurilor vulnerabile prin măsuri de incluziune socială şi prin investiţii sociale este un obiectiv natural al social-democraţilor. Revenirea social-democraţiei la protejarea celor uitaţi de politică şi a celor blamaţi drept vinovaţi de către actualul regim este de însăţi natura sa.
Alianţa Social-Liberală se adresează astfel, matematic, către grupuri ţintă care însumează mai mult de jumătate din populaţie şi extins, celor 90% din români nemulţumiţi de politică şi de politicieni.
Misiunea Alianţei Social-Liberale va fi propunerea unui nou tip de stat. Statul a fost destructurat printr-un plan constant, conştient sau mai degrabă inconştient, de subminare a sa în ultimii douăzeci de ani. În ultimii doi subminarea şi destructurarea statului a devenit politica oficială de stat. Noul tip de stat pe care-l va propune Alianţa nu va fi un stat liberal sau unul social ci un stat modern, care să revină la natura sa, de manifestare a suveranităţii întru folosul propriilor cetăţeni.
5. Un program politic: 4 paşi pentru o Românie corectă!
Programul politic al Alianţei Social-Liberale poate fi restrâns pe scurt în următoarele puncte importante:
i) taxe corecte - taxe care să returneze bani în buzunarul cetăţeanului;
ii) un viitor corect - crearea de locuri de muncă pentru o Românie dezvoltată;
iii) o şansă corectă - fiecare copil şi tânăr trebuie să aibă şansa de a se dezvolta în societatea românească;
iv) un contract corect cu România - prin curăţarea şi reinventarea politicii de la politica anti-stat la politica şi oamenii de stat.
Vă propun spre dezbatere documentul de mai sus sub numele de Manifestul social-liberal. Cred că putem construi fiecare idei şi argumente, pornind de la ideile expuse, prin care să determină ca noua construcţie politică din opoziţie să devină principalul vehicul al revenirii lde la politica pentru politicieni la politica pentru oameni.

Adresez spre analiză documentul de mai sus preşedinţilor celor trei partide ale viitoarei construcţii politice, Crin Antonescu, Victor Ponta şi Daniel Constantin, pentru a analiza oportunitatea transformării unei construcţii politice a contextului actual într-o soluţie politică pentru români, o soluţie pentru o societate şi un stat destructurat.

În acelaşi timp trimit provocarea de a răspunde manifestului întregului mediu liber de dezbatere din online. Voi menţiona doar o parte din comentatorii publici pe care îi invit la dezbaterea manifestului: Anca Radu, Lillick, Adrian Năstase, Dan Voiculescu, Varujan Vosganian, Manuel, Dan Mihalache, Iulia Huiu, Transildania, George Serban, Calin Popescu Tariceanu, Dan Mircea Popescu, Rares Manescu, Alex Marin, Bogdan Duca, Cepeca, Garcia Muerte, Dan Patrascu, Constantin Gheorghe şi toţi pe care nu i-am menţionat dar pentru care acest manifest reprezintă ceva din sine şi o şansă de a fi reprezentaţi public.

Cuza, Băsescu şi intelectualii

2011-01-25T13:57:00.000-08:00

Am citit cu oripilare o postare de-a lui Cristian Preda în care spunea, referitor la huiduilelile adresate preşedintelui Băsescu ieri de Ziua Unirii Principatelor, că inclusiv domnitorul Alexandru Ioan Cuza, marele reformator al statului modern, a fost criticat la vremea sa.
Ieri, un alt cavaler al tristei figuri, Teodor Baconschi, c onchidea condescendent acelaşi lucru .
Ideologii regimului actual propun astfel un model de explicare legitim a comportamentului preşedintelui şi a măsurilor anti-stat luate preponderent în ultimii doi ani.
Simpatia faţă de domnitorul care prindea negustorii cu ocaua mică se poate transfera asupra preşedintelui Băsescu prin astfel de mişcări. Cu toate acestea, indiferent de efect, nu pot să mă abţin să nu sesizez lipsa totală de verticalitate a celor care propun astfel de imagini groteşti publicului larg.
Anul trecut, Elena Udrea spunea că românii vor fi urmaşii lui Traian...ai lui Traian Băsescu. Stau şi mă întreb ce vor spune urmaşii epigonilor Patapleşi de mai sus despre elucubraţiile oximoronice ale celor care astăzi constituie curtea de ideologi a unui preşedinte larg contestat intern tocmai pentru destructurarea statului.

Cuza a decis să abdice, forţat în mare parte, dar până la urmă a acceptat situaţia. A abdicat în favoarea unui principe străin. Mi-e teamă însă ca acest Cuza contemporan al nostru să nu abdice în favoarea principelui străin pe nume FMI sau chiar a marelui capital.
Sursa foto: www.romaniancoins.org

Nominalizările mele la Blog de blog 2010

2011-01-25T13:21:00.000-08:00

1. Marele premiu - Pentru că-mi place: Dan Mihalache
2. Blog literar (cu trei secţiuni: critică, jurnal, creaţie): Noul Conservatorism
3. Blogul cu cel mai mult umor: Varujan Vosganian
4. Cel mai bun cititor/comentator: Lillick
5. Cel mai bun blog de păstrarea memoriei: George Serban
6. Cel mai bun Blog politic/Blog economic: Iulia Huiu
7. Cel mai informat blogger: Transildania
8. Cel mai simpatic blogger/bloggeriţă: Anca Radu
9. Cel mai bun blog al unui ziarist: Simona Ionescu
10. Cel mai bun blog de discuţii/dezbateri: Lucia Verona
11. Cel mai bun blog vizual (foto, grafică): Alex Mazilu
12. Cel mai bun blog de sport: Tolo
13. Cel mai bun blog de muzică: Babylon Noise
14. Cel mai combativ blog: Constantin Gheorghe
15. Cel mai activ blogger: Adrian Nastase
16. Cel mai bun pamfletar dintre bloggeri: Mosh&Mordechai
17. Blogul pasiunii (profesiune, hobby). Aici vor intra blogurile culinare, de modă, de design, grădină, cîini-pisici, călătorii, colecţii. Desigur, juriul va putea să acorde mai multe premii, dacă va fi cazul: Blog de calatorii
18. Premiul de popularitate: Cabral

Intelectualii si sterilitatea de dreapta

2011-01-13T11:59:00.000-08:00

Observ cum, in urma Alliantei politice dintre PNL si PC, s-au revigorat in agora publica, online sau scrisa, intelectualii publici auto-intitulati de dreapta. Aceasta specie, care se erijeaza de la disidentii anti-comunisti din anii '90, au ajuns sa isi faca din propaganda unificarii dreptei si liberalismului retrograd de tip thatcherist modus vivendi.
In sectiuni de tip Opinii sau Contributii, citesc uneori vexat analizele de o sterilitate profunda ale acestor Pataplesu, concentrati pe o introducere exagerat de complicata pentru a ascunde lipsa oricarei idei constructive sau de esenta. Economistul cu studii in SUA si nu stiu cum, inclusiv sociolog, Dragos Paul Aligica, propvaduieste precum un pastor protestant perseverent doctrina revenirii la adevaratul liberalism si la lupta cu "comunistoizii", "securistozii" si " sistemul tialosit" al lui Iliescu si al...ati ghicit, FSN-ului.
Aflam din scrierile lui Tismaneanu, Patrasconiu, Aligica, Tapalaga si alti, asa cum am zis, Pataplesi din aceeasi categorie (pana nu demult Gabriel Liiceanu su Plesu erau tot pe acolo, daca nu au ramas la fel de preocupati de autosatisfacerea prin sterilitate de clivaj doctrinar si moral), cum ar fi fost normal sa arate aceasta societate daca am fi respectat reperele de moralitate si deontologie. Cum ar fi trebuit ca PNL sa isi urmeze calea biblica de reunificare a dreptei impreuna cu PDL, intr-o cosntructie care sa salveze Romania de ea insasi, si cum ar fi trebuit ca PNL sa se alieze cu securistii "buni", nu cu aia "rai", ca Felix si Nush. Pentru ca, da, in Romania despre securistii "buni", e o impietate sa vorbesti, cel mai bine e sa ii idolatrizezi in taina, intr-un alt efort de autosatisfacere morala cu gandul plimbandu-se onanistic si moral prin Piata Universitatii.
Obsesia luptei cu statul care pare sa il urmareasca la modul profund si pe modelul lor de politician. Din pacate, acum se si concretizeaza, spre disperarea pensionarilor, medicilor, profesorilor. Intru caderea sistemelor publice de sanatate si educatie, pentru mentinerea la nivel abulic a unei societati incapabile sa mai lupte. Spre disperarea romanilor care nu isi mai pot duce demn traiul de pe o zi pe alta...

Sondaj CCSB: PSD 35%, PNL 27%, PDL 18%. Ce urmează?

2011-01-11T14:55:00.000-08:00

Ultimul sondaj CCSB, publicat pe 11 ianuarie, arată următoarele scoruri în preferinţele electorale ale populaţiei:

1. PSD - 35%
2. PNL - 27%
3. PDL - 18%
4. PPR - 8%
5. UDMR - 3%
6. PRM - 3%
7. PC - 3%
Cifrele au fost preluat de la Turambarr şi sunt recente, arătând rezultatele unui studiu efectuat în 8-9 ianuarie, prin metoda CATI, pe un eşantion 857 de persoane şi cu o marjă de eroare de 3,4%.
În prima parte a clasamentului cifrele sunt clare. PSD a atins un stabil 35%, fiind pe un trend descendent după perioada de halucinaţii în care vehiculau un obiectiv electoral de 50%. Liberalii stau undeva în jurul a 27%, fiind aproape de stabilul nivel de 25%, predictibil încă din toamnă. PDL are 18%, destul de bine pentru un partid care a dat cele mai nepopulare măsuri din ultimii 21 de ani, având ca bonus cele 8% ale PPR şi cumulând astfel pe principiul vaselor comunicante circa 26% (fiind de facto la egalitate cu PNL).
Sunt destul de sceptic că UDMR a scăzut la 3%, cred că ceilalţi 3% pot fi adăugaţi din eroare estimată.
PNL+PC are 30%, acesta fiind punctul de start al Alianţei de Centru Dreapta.
Procentul PDL, cumulat cu cel al PPR, mi se pare adevăratul lucru îngrijorător pentru opoziţie. Dacă situaţia stă aşa, atunci PDL poate spera în obţinerea a minim 20% în alegeri, ceea ce îi menţine în cărţile existenţiale pe spectrul politic, cu un potenţial de negociere. Problema va fi însă că nu vor mai avea cu cine să facă opoziţie după 2012 dar măcar nu vor fi torpilaţi, aşa cum bubuie anumişi comentantori ceva mai lirici.
Construcţia politică a opoziţiei are un potenţial electoral de 65% din care se poate concretiza minimal 55-60% dacă vor fi liste comune în alegerile locale. Suficient pentru o alianţă de guvernare, insuficent pentru mulţumirea tuturor participanţilor la viitoarea guvernare.
Cert este că 2011 pregăteşte deja tendinţele enunţate deja de Turambarr.

Despre PC, Daniel Constantin şi un nou tip de politician

2011-01-10T06:24:00.000-08:00

A existat zilele astea o critică furibundă din partea adversarilor alianţei politice dintre PNL şi PC împotriva partidului etichetat de Traian Băsescu în 2005 drept "soluţie imorală". Din păcate, după 5 ani eticheta prezidenţială a rămas încă atractivă pentru segmentul celor prinşi în capcana învinovăţirii.

Dacă într-adevăr Dan Voiculescu, omul de afaceri care a fondat acest partid, a fost atât de indezirabil preşedintelui Băsescu pe motiv de colaborare cu fosta Securitate, de ce nu au găsit instituţiile abilitate dovezile colaborării sale cu Securitatea? De ce comportamentul de tip tabloid, de etichetare nedovedită, a devenit comportament instituţional pentru Preşedintele României?

Încercarea continuă de mitraliere a conservatorilor pe baza acuzelor de mai sus aduse fondatorului partidului pot fi considerate desuete astăzi. Dan Voiculescu s-a delimitat de conducerea directă a PC şi astăzi partidul este rezultatul unui efort comun al unei echipe de oameni normali, mulţi din ei cum mult mai morali decât cei care folosesc abuziv acest cuvânt.

Cel mai bun exemplu este Daniel Constantin, preşedintele acestui partid. Un tânăr din generaţia din jurul a 30 de ani, educat şi preocupat de o instruire continuă, preocupat mai degrabă de politici decât de politică şi politicianism. Voi vorbi astfel despre Daniel ca model al unui tip nou de politician conservator, care nu face parte din algoritmul politic al anilor 90 şi nici nu este preocupat de obscuritatea începuturilor tranziţiei politice.

Când vorbeşti cu Daniel îi vezi parcursul carierei sale din ce face, din gesturi, din ce spune. Personal, am avut senzaţia întâlnirii cu un om din acelaşi aluat din care simt că eu şi mulţi alţi tineri suntem făcuţi. Nu am mai avut parte de privirile de hienă tânără, preocupată de propăşire imediată şi de updatare la versiunea 2.0 a politicianului căpuşar din anii 90, pe care le au mulţi dintre cei care se consideră generaţia tânără de politicieni. Am văzut în schimb un om integru. Daniel Constantin are cea mai importantă calitate a unui lider politic: integritatea. Nu poate adera la ceva ce nu îi este natural parte din sine, nu poate promova ceva în care nu crede şi nu vrea să facă politică pentru sine ci preocupat de organizaţia politică şi mai ales de cetăţenii care vor fi beneficiarii finali ai acestei organizaţii.

Daniel Constantin este absolvent al sistemului naţional de educaţie, în domeniul zootehniei şi medicinei veterinare, urmând apoi mai masteratul şi studii postuniversitare în domeniul acesta şi în administraţie publică în ţară şi în străinătate. După ce a lucrat în cadrul universităţii, Daniel a devenit pe rând consilier al secretarului de stat pentru integrare europeană din cadrul Ministerului Agriculturii, evaluator independent al Băncii Mondiale, director general al unei firme de consultanţă în domeniul fondurilor europene şi director general al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură. Un parcurs tehnocratic care l-a format ca atare. Serios, preocupat de materialele care oferă soluţii în domeniul politicilor publice, se fereşte de bârfă şi cancan politic, tăind din faşă politica de tip tabloid şi neaderând la un astfel de modus vivendi dâmboviţean.

După ce a devenit preşedinte al Partidului Conservator, Daniel Constantin s-a dedicat construirii unor repere durabile pentru partid pe termen mediu şi lung iar eforturile sale din 2010 se vor vedea în rezultatele pe care partidul le va avea la alegerile locale din 2012. Sistemul de resurse umane, obiectivele organizaţiei, misiunea PC mai ales, acestea au fost lucrurile de care s-a ocupat tânărul preşedinte conservator, fără a pune carul înaintea boilor şi fără a epata mediatic. În apariţiile media, Daniel Constantin nu este niciodată nepregătit şi nu răspunde atacurilor de tip linşaj, devenite modus oprandi în dialogul infertil dintre politicieni.

Ceea ce au reuşit Partidul Conservator şi Daniel Constantin astăzi, din punct de vedere al poziţionării politice, a fost relansarea ideologică a PC pe repere de liberalism modern de tip conservator şi social. PC este astăzi partener al PNL şi nicidecum o anexă politică sau mediatică, fond pe care poate să se dezvolte liber către un nivel electoral cel puţin egal cu al UDMR, creând o contrapondere în jocul potenţialului de alianţe ale partidelor terţiare.

Vreau însă să subliniez în mod clar că Daniel Constantin ca politician ne propune un tip nou de om politic. Un om politic care este în primul rând un viitor om de stat, preocupat de soluţii politice pentru cetăţeni şi nu de politicanismul dâmboviţean, un om la care bunul simţ este mod de viaţă, un lider nepreocupat de propăşirea propriei persoane care caută să dezvolte în jurul său lideri la fel de buni sau chiar mai buni şi care prin această investiţie va determina la un moment dat diferenţa.

Referitor la poziţionarea faţă de Traian Băsescu, Daniel Constantin este politicianul care pune oamenii, cetăţenii, în fruntea procupărilor sale, fiind printre acei foarte puţini lideri care nu duplică modelul cultului personalităţii promovat cândva de conducătorul fostului stat comunist şi continuat de actualul regim.