Guespost de Cătălin Zamfir, Prof. Dr., sociolog, academician:
Vă invit să citiți postarea sociologului Cătălin Zamfir, un pamflet profund cu privire la ultimele proteste stradale:
Uneori este bine să vezi lucrurile şi prin ochii independenţi ai altora, dinafară. Invoc fragmente din: Raportul sociologilor marţieni
Marele Consiliul Mondial al Cercetării Ştiinţifice al Marii Uniuni a Statelor Marţiene a decis să lanseze un nou proiect de cercetare: Ciudatul conflict declanşat pe Pământ
Justificare: S-a observat că pe Pământ, un spaţiu numit România, se întâmplă nişte fenomene curioase. Analiza lor ar putea să ne ajute să înţelegem mai bine pe aceşti pământeni ciudaţi.
Obiectivul proiectului: o echipă de sociologi să se deplaseze pe Pământ şi să analizeze respectivele evenimente şi să ne prezinte un raport.
Extrase din Raportul sociologului marţian şef:
Încă e greu pentru noi să înţelegem exact ce se petrece. Descriem faptele, incluzându-le inevitabil într-o schemă explicativă care trebuie luată ca o ipoteză de verificat.
În spaţiul numit de pământeni Piaţa Universităţii se confruntă două grupuri.
Impresia noastră este că cele două grupuri sunt purtătoare a două idealuri pe care fiecare grup le promovează cu o pasiune de o intensitate deosebită. Idealurile par să fie exclusive, de unde conflictul în stradă. Nu este deci o simplă confruntare între grupuri, ci, mai profund, între două idealuri.
Primul grup este compus din persoane îmbrăcate foarte diferit, pe care le vom ‚coloraţi’. Acest grup nu pare a aveau o conducere clară. Sunt multe placarde, conţinând tot felul de cereri: în primul rând jos cu un individ numit Băsescu. Din investigaţiile noastre presupunem că persoana respectivă este un fel de împărat al lor. Nu e clar ce ar însemna ca un împărat să coboare în jos şi de ce îi desenează mustăţi şi coarne. Este un semn de apreciere sau de critică că, deşi ar trebui, nu are mustaţă şi coarne ? Trebuie să investigăm mai mult semnificaţia. Sunt şi o mulţime de alte lucruri care ne sunt ciudate pentru marţieni. Pare să fie însă un pachet de idealuri care nu sunt satisfăcute, dar băştinaşii consideră că e foarte important să fie realizate. ‚Coloraţii’ şi cântă şi scandează. Se pare că tot revendicări.
Grupul al doilea e foarte ciudat. Nu e clar dacă sunt oameni sau nu. Toţi sunt îmbrăcaţi în negru şi au pe ei o carapace. Seamăn cu cărăbuşii de la noi, dar mult mai mari. Îi vom numi ‚cărăbuşii uriaşi’. Şi acest grup pare să aibă un ideal, dar de data aceasta, foarte structurat. Idealul lor nu e trecut pe placarde, ci noi l-am indus din analiza comportamentului lor şi din fragmentele de comunicare. Pe scurt, idealul lor este ca nu cumva cineva, cu excepţia lor, să calce pe carosabil. Ei par să fie marii păzitori ai carosabilelor. Se pare că în România cea mai mare crimă este să calci pe carosabil. În religia românilor caldarâmul pare să reprezinte un spaţiu suprem de sacralitate. Sugerăm ca tema caldarâmului să fie inclusă ca temă centrală în studiile viitoare asupra religiozităţii pământenilor. Cărăbuşii uriaşi împing mereu cu forţa pe coloraţi în afara carosabilului, pe trotoare. Se pare că coloraţii au dreptul să stea doar pe trotoar. Uimitor.
Concluzie: Fenomenul analizat reprezintă confruntarea nu a două grupuri sociale, ci a două idealuri. Apărătorii carosabilului par a avea mai mare putere de convingere. Chiar şi primul grup, coloraţii, par să respecte spaţiul sacru al caldarâmului şi atunci când cutează să-l încalce o fac cu multă prudenţă. Ei au un mare respect şi pentru idealul cărăbuşilor uriaşi. Sunt obsedaţi în relaţia lor cu cărăbuşi de norma: fără violenţă. În schimb cărăbuşi nu par să aibă o asemenea reţinere în relaţia cu coloraţii.
Un lucru pe care nu l-am înţeles: violenţa. Comportamentele violente ni se par de găsit în ambele tabere. Coloraţii, din când în când, aruncă o piatră sau o sticlă de plastic. Cărăbuşii uriaşi ni se par mult mai violenţi: împing, dau cu pumnul, cu un băţ negru care pare dureros, dau cu piciorul, împrăştie un fum care îi irită pe coloraţi şi-i face să strănute. Nu e clar de ce aruncatul unei sticle de plastic este numit violenţă, dar bătaia aplicată de cărăbuşi coloraţilor este numită exercitarea legii. Cei care sunt bănuiţi că au aruncat o sticlă sunt bătuţi şi băgaţi în nişte dube şi duşi undeva unde coloraţilor le este foarte frică. Cărăbuşii uriaşi, deşi sunt şi ei violenţi, nimeni nu-i bate şi nu-i bagă în dube.
Concluzie. Se pare că sunt două grupuri animaţi de idealuri intense despre care nu înţelegem de ce pământenii le consideră ireconciliabile. Pentru noi credem că ambele idealuri pot fi realizate în acelaşi timp: numitul Băsescu să coboare, orice înţeleg ei prin a coborî ’în jos’, şi în acelaşi timp cărăbuşii uriaşi să stea netulburaţi de coloraţi pe carosabilul pe care îl divinizează.
Marţienii ar putea să-şi asume un rol important în arbitrarea conflictului dintre cele două idealuri şi să reinstaureze pacea pe Pământ.
Sursa foto:urbankid.ro
Uneori este bine să vezi lucrurile şi prin ochii independenţi ai altora, dinafară. Invoc fragmente din: Raportul sociologilor marţieni
Marele Consiliul Mondial al Cercetării Ştiinţifice al Marii Uniuni a Statelor Marţiene a decis să lanseze un nou proiect de cercetare: Ciudatul conflict declanşat pe Pământ
Justificare: S-a observat că pe Pământ, un spaţiu numit România, se întâmplă nişte fenomene curioase. Analiza lor ar putea să ne ajute să înţelegem mai bine pe aceşti pământeni ciudaţi.
Obiectivul proiectului: o echipă de sociologi să se deplaseze pe Pământ şi să analizeze respectivele evenimente şi să ne prezinte un raport.
Extrase din Raportul sociologului marţian şef:
Încă e greu pentru noi să înţelegem exact ce se petrece. Descriem faptele, incluzându-le inevitabil într-o schemă explicativă care trebuie luată ca o ipoteză de verificat.
În spaţiul numit de pământeni Piaţa Universităţii se confruntă două grupuri.
Impresia noastră este că cele două grupuri sunt purtătoare a două idealuri pe care fiecare grup le promovează cu o pasiune de o intensitate deosebită. Idealurile par să fie exclusive, de unde conflictul în stradă. Nu este deci o simplă confruntare între grupuri, ci, mai profund, între două idealuri.
Primul grup este compus din persoane îmbrăcate foarte diferit, pe care le vom ‚coloraţi’. Acest grup nu pare a aveau o conducere clară. Sunt multe placarde, conţinând tot felul de cereri: în primul rând jos cu un individ numit Băsescu. Din investigaţiile noastre presupunem că persoana respectivă este un fel de împărat al lor. Nu e clar ce ar însemna ca un împărat să coboare în jos şi de ce îi desenează mustăţi şi coarne. Este un semn de apreciere sau de critică că, deşi ar trebui, nu are mustaţă şi coarne ? Trebuie să investigăm mai mult semnificaţia. Sunt şi o mulţime de alte lucruri care ne sunt ciudate pentru marţieni. Pare să fie însă un pachet de idealuri care nu sunt satisfăcute, dar băştinaşii consideră că e foarte important să fie realizate. ‚Coloraţii’ şi cântă şi scandează. Se pare că tot revendicări.
Grupul al doilea e foarte ciudat. Nu e clar dacă sunt oameni sau nu. Toţi sunt îmbrăcaţi în negru şi au pe ei o carapace. Seamăn cu cărăbuşii de la noi, dar mult mai mari. Îi vom numi ‚cărăbuşii uriaşi’. Şi acest grup pare să aibă un ideal, dar de data aceasta, foarte structurat. Idealul lor nu e trecut pe placarde, ci noi l-am indus din analiza comportamentului lor şi din fragmentele de comunicare. Pe scurt, idealul lor este ca nu cumva cineva, cu excepţia lor, să calce pe carosabil. Ei par să fie marii păzitori ai carosabilelor. Se pare că în România cea mai mare crimă este să calci pe carosabil. În religia românilor caldarâmul pare să reprezinte un spaţiu suprem de sacralitate. Sugerăm ca tema caldarâmului să fie inclusă ca temă centrală în studiile viitoare asupra religiozităţii pământenilor. Cărăbuşii uriaşi împing mereu cu forţa pe coloraţi în afara carosabilului, pe trotoare. Se pare că coloraţii au dreptul să stea doar pe trotoar. Uimitor.
Concluzie: Fenomenul analizat reprezintă confruntarea nu a două grupuri sociale, ci a două idealuri. Apărătorii carosabilului par a avea mai mare putere de convingere. Chiar şi primul grup, coloraţii, par să respecte spaţiul sacru al caldarâmului şi atunci când cutează să-l încalce o fac cu multă prudenţă. Ei au un mare respect şi pentru idealul cărăbuşilor uriaşi. Sunt obsedaţi în relaţia lor cu cărăbuşi de norma: fără violenţă. În schimb cărăbuşi nu par să aibă o asemenea reţinere în relaţia cu coloraţii.
Un lucru pe care nu l-am înţeles: violenţa. Comportamentele violente ni se par de găsit în ambele tabere. Coloraţii, din când în când, aruncă o piatră sau o sticlă de plastic. Cărăbuşii uriaşi ni se par mult mai violenţi: împing, dau cu pumnul, cu un băţ negru care pare dureros, dau cu piciorul, împrăştie un fum care îi irită pe coloraţi şi-i face să strănute. Nu e clar de ce aruncatul unei sticle de plastic este numit violenţă, dar bătaia aplicată de cărăbuşi coloraţilor este numită exercitarea legii. Cei care sunt bănuiţi că au aruncat o sticlă sunt bătuţi şi băgaţi în nişte dube şi duşi undeva unde coloraţilor le este foarte frică. Cărăbuşii uriaşi, deşi sunt şi ei violenţi, nimeni nu-i bate şi nu-i bagă în dube.
Concluzie. Se pare că sunt două grupuri animaţi de idealuri intense despre care nu înţelegem de ce pământenii le consideră ireconciliabile. Pentru noi credem că ambele idealuri pot fi realizate în acelaşi timp: numitul Băsescu să coboare, orice înţeleg ei prin a coborî ’în jos’, şi în acelaşi timp cărăbuşii uriaşi să stea netulburaţi de coloraţi pe carosabilul pe care îl divinizează.
Marţienii ar putea să-şi asume un rol important în arbitrarea conflictului dintre cele două idealuri şi să reinstaureze pacea pe Pământ.
Sursa foto:urbankid.ro
Postări
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu