Suceava, pamant liber!

Oriunde as merge, simt mereu in mine faptul ca m-am nascut si sunt din Suceava. Sunt sucevean. Sunt bucovinean si sunt mandru de asta. E o parte din mine. Bate inima mai tare cand trec hotarul in judetul Suceava, pentru ca stiu ca sunt mai aproape de casa.
Acolo, acasa, uit de criza mondiala si de constrangerile vremelnicilor dregatori ai tinutului. Uit de faptul ca Cetatea de Scaun a ajuns sa fie administrata de un badita ratacit de prin comunele din jur. Uit de faptul ca un alt badita, de data asta cu bundita, vrea sa scrie cu oi numele celui mai iubit fiu al poporului pe dealurile harazite linistii tinutului liber al Bucovinei.
Imi amintesc insa ca suntem oameni mandri, noi, bucovinenii. Mandri de faptul ca acolo, in Suceava, era prea departe atmosfera micului compromis de pe malurile Dambovitei, supravietuirea prin metoda capului plecat si a cutitului in spate. Mandri de faptul ca nu ne-a fost dat sa fim tinuti mult cu capu-n tarana.
Si sunt sigur ca la fel ca mine, sunt mult suceveni acasa sau plecati in lume, care simt la fel. Care simt ca acolo, Cetatea de Scaun e inca libera. Ca nu a cazut prada impilarii unor vremuri la fel de trecatoare ca si cei care le sustin.
Stiu ca odata ce ne vom folosi mintea si vointa, de la Cetatea Sucevei si Biserica Domneasca de Mirauti, unde ne intalnim toti ca unul an de an pentru Sarbatorile Pascale, si pana la Manastirea Putna si Voronet, vom regasi in noi puterea de a arata ca Suceava nu e locul in care impilarea si fatarnicia au invins, ci locul de unde au fost aruncate indarat ca scarbavnice lucruri pentru caracter.
Suceava e pamant liber. Si cat timp ma voi putea duce sa reaud cantecul libertatii la Cetate, cat timp voi asculta pe unde merg sunetul vioarei lui Porumbescu, cat timp voi purta cu mine traditia invataturii de la Colegiul Stefan cel Mare, atunci stiu ca nu-mi va putea pune nimeni calcaiul pe grumaz.
Sunt sucevean, ergo sum!