marți, 16 decembrie 2014

Facebook, nu Hatebook

Facebook-ul ne atrage pentru că putem share-ui între noi idei, știri, amintiri, glume și chiar ironii. Pe Facebook poți discuta despre idei și opinii. Dar nu cred că Facebook a fost vreodată gândit pentru a transmite ură. 
Uneori, folosim Facebook-ul pentru a jigni, pentru a încărca cu frustrările noastre alţi oameni. Pe Facebook te conectezi cu prietenii, nu? Ai un număr de prieteni virtuali, mai mare sau mai mic. Unii dintre ei sunt chiar prietenii din cercul tău de prieteni. Chiar dacă te şi vezi zilnic cu ei, comunici şi pe Facebook. Pentru că e plăcut.
Dar tu i-ai încărca pe prietenii tăi cu mesaje de ură? E cam egoist să îi încarci pe cei din jur cu ură şi energie negativă. Nu primesc oare destul negativism deja în viaţa de zi cu zi? Cred că Zuckerberg a gândit reţeaua asta de socializare în principal pentru a comunica între noi mesaje pozitive. Zicea cineva cam abraziv dar destul de clar: Nu-i vomita-n suflet celui de lângă tine. Nu are nevoie de asta. Are nevoie de încurajări, de recunoaştere şi de un gând bun.
Nu spune nimeni că nu poţi protesta offline sau online. Că nu poţi critica sau avea opinii ferme împotriva a ceva. A avea o atitudine în mod serios, civilizat şi hotărât, este ceva normal şi pe Facebook. Pentru că mesajul tău ajunge la mult mai mulţi oameni. Chiar şi un protest e puternic şi e mai solid atunci când are un mesaj emoţional cu care să rezonezi şi care să fie the real thing...şi, pe fond, dincolo de luptă, pozitiv.
Mă întrebam azi de ce au cele mai multe like-uri cei care împărtăşesc lucruri pozitive?
Pentru că Facebook-ul este despre prietenie. Altfel am avea în loc de friends doar unfriends. Am avea în loc de Like un mare buton de Dislike. Dar ăla ar fi Hatebook, nu Facebook. Eu rămân pe Facebook, nu pe Hatebook.
Sursă imagine: www.cnn.com

duminică, 7 decembrie 2014

Singură sau singură-n cuplu de Crăciun?

Unul din cele mai naşpa sentimente: să fii singură de Crăciun. Imaginea cu tine singură lângă brad, ajungând să plângi în cele din urmă, te sperie în mod clar. Te face să te gândeşti că e un eşec personal. Cum ai ajuns aici?
Facultatea a trecut uşor, apoi masteratele, apoi jobul care era foarte solicitant şi tot aşa. Ce atâta dramă că nu aveai o relaţie de ani de zile? Mai mergeai cu fetele la mare, mai găseai din când în când un nou prieten care părea mai atent şi mai politicos...Au trecut anii şi acum eşti in your thirties. Thirty plus cum se spune corect.
Uşor, uşor, ai devenit şi foarte pretenţioasă. Ba că ală nu e atent, ba că ăla nu se îmbracă bine, ba că celălalt nu-i realizat profesional, ba că nu ştie ce să zică când te scoate-n oraş şi tot aşa. Ca să nu mai zic că, dacă rămâne la tine peste noapte sau invers, te simţi uşor inconfortabil dimineaţa. E mult mai cool să fii tu singură cu toate hainele puse-n ordine sau dezordine ordonată, cu fardurile întinse etc. 
Sau poate că eşti deja într-o relaţie. Anul ăsta a trecut şi el destul de repede ca şi ceilalţi. Ştii cum e să fii singură de sărbători, ai trecut prin asta înainte de el. Părea dramatică la început imaginea cu tine singură lângă brad dar apoi mergeai un pic pe la părinţi, organizai rapid o ieşire cu prietenele şi viaţa părea din nou pe drumul cel bun. Dar să ajungi să trăieşti perspectiva unui Crăciun singură, cu toate că el e chiar lângă tine, e too much şi mult prea trist.
De ce singură? Pentru că ţi se pare că, la fel cum a făcut tot anul, nu te ascultă. Nu-i pasă de tine. E preocupat de ale lui şi de nimic. Te bucură puţin că te-ntreabă cine ţi-a scris când primeşti mesaje şablon de sărbători. Ai auzit vorba asta că, dacă nu e puţin gelos, înseamnă că nu te iubeşte. Nimic mai fals, e acelaşi low self-esteem şi nesiguranţa de sine a lui...e tot despre el. Nici măcar acum nu te-ntrebă ce faci, cum mai eşti. I se pare normal să fie cu tine. Rutina e o prostie în orice relaţie şi el pare că nu înţelege...
Sau poate de-abia l-ai cunoscut, v-aţi văzut mai des ca să nu rămâi singură de sărbători şi, în general, deşi vă potriviţi în destule, parcă nu vă leagă nimic serios şi parcă deja petreceţi prea multe ore de tăcere împreună. 
Din disperarea de a nu fi singură de sărbători, îţi doreşti să îţi găseşti pe cineva. Timpul nu curge în favoarea disperării, să ştii. Imaginea cu tine singură lângă brad, plângând sau în vizită la părinţi şi ieşind girls night out cu prietenele poate părea tristă la prima vedere dar nu e chiar aşa. Să petreci însă sărbătorile cu un străin cu care nu te potriveşti sau căruia îi pasă mai mult de el decât de tine este într-adevăr trist. Pentru că esenţa sărbătorilor este să-ţi pese mai mult de cel de lângă tine decât de tine însuţi. 
Când vei începe să te iubeşti tu pe tine, îl vei atrage lângă tine pe cel care te iubeşte aşa cum meriţi. Poţi plânge singură lângă brad, poţi vorbi cu prietenii sau cu părinţii dar va fi mult mai bine decât să accepţi să nu fii tratată altfel decât cum meriţi. Durerile exprimate nu mai dor, să ştii. Ascultă-te şi te vei înţelege. E OK să fii singură, perechea ta nu apare în luni fixe cum ar fi Decembrie...dar e nasol să fii singură-n cuplu. Trezeşte-l sau move on!

sâmbătă, 6 decembrie 2014

Politica cerută de români pe 16.11

O analiză pragmatică a alegerilor din 16.11 ne arată următoarea situaţie: se înlocuieşte o coabitare cu o alta, una firească. Cu toate acestea, actorii politici par încă bulversaţi în acţiunile lor din această perioadă. Înainte de 16.11 aveam o coabitare între preşedintele Traian Băsescu şi o alianţă de guvernare cu o majoritate confortabilă. După 22.12 vom avea un nou preşedinte în persoana lui Klaus Iohannis şi aceeaşi majoritate politică de guvernare condusă de Victor Ponta. Tind să cred că nici noul preşedinte, nici premierul, nu vor continua politica războinică din spaţiul public de până acum şi vor opta mai degrabă către o colaborare instituţională firească. 
Este firesc ca noul PNL format din fuziunea PDL cu PNL să îşi dorească să ajungă la un moment dat la guvernare, este obiectivul oricărui partid politic. Dar este, pe de altă parte, mai mult decât firesc că Parlamentul ales de români în 2012 să îţi ducă mandatul mai departe conform opţiunii electorale de atunci. Iar Guvernul este dat de acel Parlament majoritar USL din 2012.
Din punctul meu de vedere, singura preocupare a Guvernului trebuie să fie îndeplinirea obiectivelor de guvernare pentru care am primit mandat de la populaţie, prin votul Parlamentului. 
Există în mod clar două momente de încercare pentru actuala coaliţie guvernamentală: Martie 2015 şi Septembrie 2015, când PNL va depune moţiune de cenzură împotriva Guvernului. Dacă se va trece de momentul Septembrie, care va fi cel mai dificil, guvernarea poate continua până la termen în 2016. 
Avantajele anului 2015 sunt mari pentru echipa actuală de guvernare. În primul rând vorbim de un nou an ne-electoral, în care putem să ne concentrăm exclusiv pe politici şi nu pe politică, adică exact ce ne-a cerut strada la aceste alegeri. În al doilea rând, toate partidele trebuie să răspundă aşteptării românilor pentru o politică diferită. 
Aş defini această politică diferită cerută ferm de votul românilor din 16.11, astfel: politicienii şi managementul administrativ trebuie să fie profesionişti ai politicii şi respectiv ai administraţiei. Funcţia politică şi cea din administraţia publică trebuie să reprezinte exclusiv ceea ce englezii numesc public service, adică vii şi te înrolezi pentru o perioadă în acest serviciu public, ca într-o armată, pentru o misiune în care crezi şi un salariu fix din care trăieşti şi nu pentru foloase colaterale necuvenite. Este extrem de ciudat să vezi oameni aflaţi în serviciul public prosperând personal dintr-un salariu limitat. Cu experienţa importantă din sectorul public, te poţi întoarce în sectorul privat ca angajat sau antreprenor. Acolo poţi câştiga mai mult decât la stat, cum e în orice ţară civilizată.
Românii îşi doresc în politică şi administraţie profesionişti corecţi. Cei care au văzut politica ca pe o şansă de accede la resurse publice, la aceleaşi pile, cunoştinţe, relaţii, trebuie să înţeleagă că locul lor nu mai este în politică şi să facă un pas înapoi. Fără acest balast de profitori ai politicii, România are o şansă în plus să devină o ţară europeană normală, aşa cum ne-o dorim cu toţii. 

marți, 2 decembrie 2014

Băiat de mamă strong

Bărbaţii din generaţia noastră, de 18-35 de ani, poate şi mai mult, au fost crescuţi de mame strong. Bun şi care-i problema, ai zice. În primul rând, o parte din noi avem nişte aşteptări în cuplu gen să avem partenera menajeră, ca la mama acasă. Să gătească, să pună masa, să facă curat, să calce cămăşi, să spele vasele şi altele. Şi evident, dacă se poate, când suntem noi plecaţi. Noi oricum parcăm maşina, ducem gunoiul şi (maxim) o ajutăm cu sacoşele când mergem la cumpărături împreună. Maxim, am zis. (Deşi nu înţelegem de ce nu a făcut singură cumpărăturile dacă avea timp.)
Unii înţelegem, cu greu şi mai forţaţi, că femeia nu e doar menajeră şi are profesia şi cariera ei, la fel ca noi. Soluţia perfectă ar fi distribuţia sarcinilor de mai sus în mod echitabil sau angajarea cuiva pe acest post. Dar ţi-ai găsit. De cele mai multe ori, ne ajută mama noastră care e mai de treabă decât mama lor:-) Că de asta a făcut băiat şi nu fată, nu? Şi o mai şi ajută pe iubită sau soţie cu sfaturi de viaţă. De asta e cu atât mai greu să înţelegi de ce jumătatea intră-n depresie în proximitatea vizitei materne, în timpul şi după. 
Dar cel mai tare e că atunci când întâmpinăm greutăţi sau obstacole, vrem să ne tânguie consoarta cum ne tânguia mama. Chiar dacă fata din faţa noastră ştie nativ că rolul e să încerce să ne înţeleagă şi să ne liniştească şi nicidecum să ne rezolve problemele. Le putem rezolva împreună dar cele mai multe ori trebuie să le rezolvăm singuri. Nu de alta dar aşa le-am păcălit să stea cu noi că avem grijă de ele şi le oferim siguranţă, încredere. 
În loc să le oferim asta, cerem noi însutit dovezi de iubire necondiţionată. Păi ce, nu suntem noi rupţi din soare cum ne spunea mama? "Lasă, mamă, că tu eşti cel mai frumos şi cel mai deştept." Bad news: Nu eşti. Good news: Pentru ea, femeia de lângă tine, nu contează. Ea te iubeşte dacă eşti sigur pe tine, puternic şi se simte frumoasă şi apreciată cu tine. Vrea să se simtă iubită. Vrea să-ţi pese doar puţin mai mult de ea şi de voi.
În rest, să fii curat, îngrijit şi să nu te-mbraci cu 2 numere mai mari la costum would be just fine. Ai, n-ai păr, ai, n-ai burtă, nevermind. Mai important e să nu fii nesimţit. Într-o societate tot mai plină de abrazivi fără maniere, ai o şansă-n plus dacă saluţi şi nu o plachezi încercând să intri înaintea ei pe uşă.
Femeile de lângă noi încep să realizeze tot mai clar că datoria lor în cuplu nu este să ne ducă-n spate emoţional şi să ne ofere ce ne dădea mama. Dacă vrem încă o mamă, sunt tot mai dispuse să ne facă bagajul şi să ne ia un one-way ticket spre casa părintească. 

joi, 27 noiembrie 2014

Oamenii online şi oamenii offline

Ultimele alegeri din România au readus pe primul plan al dezbaterii publice ceea ce unii numesc oamenii din online. Nu există oamenii online şi oamenii offline. Există doar oameni. 
Nu există Partidul Facebook. La urma urmei, oamenii din online nici nu asociază cele două cuvinte. Zic mai degrabă Fuck Politics sau I'm not into politics, most of the time. Oamenii din online nu sunt o categorie aparte, ciudaţi sau hipsteri. Oamenii din online sunt toţi cei 5 milioane dintre românii care au un smartphone cu acces la internet. Trăim, muncim şi avem la purtător un telefon prin care accesăm o comunitate a noastră. În care postăm, comentăm, sharuim şi da, mai nou, mai şi votăm. Într-un fel sau în altul.
În comunitatea noastră online nu prea acceptăm să fim prostiţi aşa uşor. Să crezi că noi toţi aştia suntem manipulabili şi o armată cu creierul prăjit e cea mai mare insultă pentru noi toţi. Pentru că, indiferent de opţiunea noastră politică, dacă ne consideri o armată de ciudaţi manipulabili, ne unim cu toţii împotriva celui care ne jigneşte.
Dacă intenţionezi să manipulezi oamenii din online, ai mare grijă. Viteza lor de reacţie e la fel de puternică ca viteza cu care circulă informaţia în online. Şi se întoarce împotriva ta ca un uragan. Nu ne minţi! Cut the bullshit cause we won't take any. 
Şi între oamenii online avem extremişti care împart România în proşti şi deştepţi şi care nu acceptă păreri contrare, fiind abrazivi şi uneori violenţi. Mai devreme sau mai târziu sunt puşi la colţ. Blocked. Unfriend.
E un moment zero în care, cu ajutorul generaţiei Y din online, putem să spunem NU compromisului mai clar ca oricând. E ONLINE, nu ON LIE, friend :-)
Data viitoare când vezi un coleg aruncând o privire pe Facebook şi Whatsapp, citind sau sharuind ceva, vorbind despre ceva în timp real, nu-l mai trata de sus. Nu te gândi cu aroganţă cum să găseşti o soluţie pentru aştia din online. Pentru că aştia sunt România smart de mâine. Şi-o să te lase-n autosuficienţa ta mai repede decât te aştepţi.
Am scris cele de mai sus în cinstea nebunilor, rebelilor, scandalagiilor...în cinstea celor care văd lucrurile diferit şi nu-s legaţi de reguli. Îi puteţi critica, puteţi să nu fiţi de acord cu ei, îi puteţi admira sau defăima...dar singurul lucru pe care nu-l puteţi ignora este faptul că ei sunt cei care schimbă lucrurile. 
Oamenii din online suntem noi, oamenii care suntem şi trăim în general, inclusiv în online. Pentru că aceia dintre noi care sunt suficient de nebuni încât să creadă că pot schimba lumea sunt cei care o schimbă cu adevărat.

marți, 25 noiembrie 2014

Despre voi, femeile

Ziua de azi e despre voi, femeile. La fel ca și 1 și 8 Martie. Mai ales că într-o lună e Crăciunul și ai vrea să fii cu cineva. Dacă ești deja cu cineva, vrei să fii cu cineva căruia îi pasă. Care, chiar dacă e de modă veche faza, de cele mai multe ori nu uită să-ți deschidă ușa și să te lase să intri prima. Care te face să ai o emoție de fiecare dată când sună la uşă seara.
Acel bărbat pentru care nu trebuie să fie patul motivul decisiv pentru care-l faci să te iubească. Cel cu care ai sta zile întregi în pat fără să-l simți plictisit dar cu gândul la un meci. Care uită să mănânce câte o zi când stați să leneviți în brațe și cu care nu mai ai nevoie de nimic când pleci în weekend la munte sau în vacanță.
Cel care nu te judecă când mănânci mai mult sau ți-e poftă de o prăjitură. Un bărbat care să nu te considere nebună și să te judece că ți-e frică să stai singură-n casă și îți înțelege frica de înălțime sau de viteză, fără să te ia la mișto. Vrei să fii cu cineva care te conduce la aeroport sau la tren și stă cu tine până pleacă avionul sau trenul, nu din gelozie pentru colegii cu care pleci în delegație sau teambuilding, ci ca să se bucure de timpul cu tine.
Cel căruia poți să îi spui totul. Un bărbat care să nu îți verifice telefonul și ce scrii pe Facebook sau pe Whatsapp, care să nu îți ceară abraziv parola de la mail. Pentru că e ca și cum ți-ar da o palmă. Și care, atunci când îl mai apucă pandaliile și nervii, nu îi varsă pe tine. Un bărbat de care să nu-ți fie frică niciodată ci dimpotrivă, care să te facă să te simți sigură. Și mai sigură pe tine, zi de zi. Să-ți dea încredere și să fie momente întregi în care să simți că ești cea mai frumoasă pentru el și să te bucuri de asta când, fără să-ți spună nimic, îl surprinzi când te admiră.
Chiar dacă îi ții hangul că nu vrei să mergi nici tu pe la ai tăi, vrei să fii cu bărbatul care se înțelege bine cu ei și nu-l apucă dracii când ai sărbători în familie. Și uite așa, fără să zică nu familiei tale, devine, la un moment dat, familia ta.
Vrei să fii cu bărbatul care te face să îți dorești să fii o femeie mai bună. Cu care, dincolo de pasiune, s-a creat o prietenie trainică. O prietenie în care, îți vine din când în când și foarte des să-l săruți cu drag și să-l îmbrățișezi cu foc pe prietenul tău cel mai bun.
Ziua de azi e despre voi, femeile. Este ziua internațională de luptă împotriva violenței domestice asupra femeilor. Când sunt atâtea lucruri frumoase de făcut împreună, cred că violența domestică sub orice formă de abuz fizic sau emoțional nu trebuie tolerată deloc.
Sursă foto: perfecte.ro 

luni, 17 noiembrie 2014

Te salut, Generaţie Y!

Dragă coleg de generaţie, student trendy sau corporatist, angajat la privat sau la stat, aici sau în altă ţară dar conectat la realitatea de mâine prin smartphone, internet şi reţele sociale, am greşit. 
Am greşit pentru că nu am ştiut să îţi arătăm că ne pasă în mod real de faptul că tu eşti România de mâine. 
Nu-ţi plac partidele politice şi pe bună dreptate. Prea mult timp nu au ştiut să-ţi arate că le pasă de tine sau nu le-a păsat pur şi simplu. Te enervează să vezi oameni stiffed în spatele unor pupitre cu siglă de partid şi mari panouri în spate cum îţi spun ei realizările lor. Pe tine cum te afectează ce zicem? Vrei să facem mai mult încât să simţi în mod real că trăieşti într-o ţară mai civilizată. 
Vrei, la fel de mult ca şi mine, să avem o ţară cât mai fair. Ţi se ridică părul măciucă când auzi cuvântul partid. Nu mai vrei politică. Sau dacă se poate să fie o politică smart ca şi tine.
Ştiu însă că vrei ceva. Vrei să nu mai fii ignorat. Şi nu avem cum să ne mai ignorăm între noi. 
Când nu poţi schimba situaţia, cu siguranţă trebuie sa te schimbi pe tine însuţi. Sometimes you win, sometimes you learn. Asta trebuie să facem acum...Şi ştiu azi, mai bine ca oricând că tu, colegul meu din Y Generation, ai ceva de spus în România. 
Vroiam să te-ntreb, tu nu te-ai săturat de circul politic din România? Cred că, la fel ca şi mie, ţi s-a luat grav de tot scandalul zilnic. Vrei să fie linişte şi să ne vedem fiecare de ale noastre. Să ne facem treaba. Să fim profi. Să fim smart.
Da, am greşit. Nu am ştiut să-ţi arătăm că, cel pentru care ne-am luptat este la fel ca noi, simpatic, uman, ştie cum ne cheamă pe cei cu care lucrează, vrea să fim şi profi şi cu simţul umorului. Ţine la generaţia noastră pentru că şi el şi cei mai mulţi din jurul lui sunt foarte aproape de vârsta noastră. Are smartphone, Facebook şi citeşte cărţi de leadership. Şi el şi echipa lui au încă foarte multe de spus pentru ca tinerii din România să fie ceea ce merită să fie.
Spre deosebire de o parte din simpatizanţii celui ales, eu nu cred că cei care au votat altfel decât mine sunt proşti. Nu poţi vorbi despre democraţie călcându-i în picioare pe cei care nu gândesc ca tine. Poate crezi că tu ai dreptate și eu nu. Dar, pentru libertatea mea de a nu avea dreptate, mi-ar plăcea să ştiu că vei lupta mereu. 
Pentru că nu e nimic rău în România care să nu poată fi vindecat de ce este bun în România.

Codrin
Sociolog, politician şi coleg de generaţie Y