joi, 27 noiembrie 2014

Oamenii online şi oamenii offline

Ultimele alegeri din România au readus pe primul plan al dezbaterii publice ceea ce unii numesc oamenii din online. Nu există oamenii online şi oamenii offline. Există doar oameni. 
Nu există Partidul Facebook. La urma urmei, oamenii din online nici nu asociază cele două cuvinte. Zic mai degrabă Fuck Politics sau I'm not into politics, most of the time. Oamenii din online nu sunt o categorie aparte, ciudaţi sau hipsteri. Oamenii din online sunt toţi cei 5 milioane dintre românii care au un smartphone cu acces la internet. Trăim, muncim şi avem la purtător un telefon prin care accesăm o comunitate a noastră. În care postăm, comentăm, sharuim şi da, mai nou, mai şi votăm. Într-un fel sau în altul.
În comunitatea noastră online nu prea acceptăm să fim prostiţi aşa uşor. Să crezi că noi toţi aştia suntem manipulabili şi o armată cu creierul prăjit e cea mai mare insultă pentru noi toţi. Pentru că, indiferent de opţiunea noastră politică, dacă ne consideri o armată de ciudaţi manipulabili, ne unim cu toţii împotriva celui care ne jigneşte.
Dacă intenţionezi să manipulezi oamenii din online, ai mare grijă. Viteza lor de reacţie e la fel de puternică ca viteza cu care circulă informaţia în online. Şi se întoarce împotriva ta ca un uragan. Nu ne minţi! Cut the bullshit cause we won't take any. 
Şi între oamenii online avem extremişti care împart România în proşti şi deştepţi şi care nu acceptă păreri contrare, fiind abrazivi şi uneori violenţi. Mai devreme sau mai târziu sunt puşi la colţ. Blocked. Unfriend.
E un moment zero în care, cu ajutorul generaţiei Y din online, putem să spunem NU compromisului mai clar ca oricând. E ONLINE, nu ON LIE, friend :-)
Data viitoare când vezi un coleg aruncând o privire pe Facebook şi Whatsapp, citind sau sharuind ceva, vorbind despre ceva în timp real, nu-l mai trata de sus. Nu te gândi cu aroganţă cum să găseşti o soluţie pentru aştia din online. Pentru că aştia sunt România smart de mâine. Şi-o să te lase-n autosuficienţa ta mai repede decât te aştepţi.
Am scris cele de mai sus în cinstea nebunilor, rebelilor, scandalagiilor...în cinstea celor care văd lucrurile diferit şi nu-s legaţi de reguli. Îi puteţi critica, puteţi să nu fiţi de acord cu ei, îi puteţi admira sau defăima...dar singurul lucru pe care nu-l puteţi ignora este faptul că ei sunt cei care schimbă lucrurile. 
Oamenii din online suntem noi, oamenii care suntem şi trăim în general, inclusiv în online. Pentru că aceia dintre noi care sunt suficient de nebuni încât să creadă că pot schimba lumea sunt cei care o schimbă cu adevărat.

marți, 25 noiembrie 2014

Despre voi, femeile

Ziua de azi e despre voi, femeile. La fel ca și 1 și 8 Martie. Mai ales că într-o lună e Crăciunul și ai vrea să fii cu cineva. Dacă ești deja cu cineva, vrei să fii cu cineva căruia îi pasă. Care, chiar dacă e de modă veche faza, de cele mai multe ori nu uită să-ți deschidă ușa și să te lase să intri prima. Care te face să ai o emoție de fiecare dată când sună la uşă seara.
Acel bărbat pentru care nu trebuie să fie patul motivul decisiv pentru care-l faci să te iubească. Cel cu care ai sta zile întregi în pat fără să-l simți plictisit dar cu gândul la un meci. Care uită să mănânce câte o zi când stați să leneviți în brațe și cu care nu mai ai nevoie de nimic când pleci în weekend la munte sau în vacanță.
Cel care nu te judecă când mănânci mai mult sau ți-e poftă de o prăjitură. Un bărbat care să nu te considere nebună și să te judece că ți-e frică să stai singură-n casă și îți înțelege frica de înălțime sau de viteză, fără să te ia la mișto. Vrei să fii cu cineva care te conduce la aeroport sau la tren și stă cu tine până pleacă avionul sau trenul, nu din gelozie pentru colegii cu care pleci în delegație sau teambuilding, ci ca să se bucure de timpul cu tine.
Cel căruia poți să îi spui totul. Un bărbat care să nu îți verifice telefonul și ce scrii pe Facebook sau pe Whatsapp, care să nu îți ceară abraziv parola de la mail. Pentru că e ca și cum ți-ar da o palmă. Și care, atunci când îl mai apucă pandaliile și nervii, nu îi varsă pe tine. Un bărbat de care să nu-ți fie frică niciodată ci dimpotrivă, care să te facă să te simți sigură. Și mai sigură pe tine, zi de zi. Să-ți dea încredere și să fie momente întregi în care să simți că ești cea mai frumoasă pentru el și să te bucuri de asta când, fără să-ți spună nimic, îl surprinzi când te admiră.
Chiar dacă îi ții hangul că nu vrei să mergi nici tu pe la ai tăi, vrei să fii cu bărbatul care se înțelege bine cu ei și nu-l apucă dracii când ai sărbători în familie. Și uite așa, fără să zică nu familiei tale, devine, la un moment dat, familia ta.
Vrei să fii cu bărbatul care te face să îți dorești să fii o femeie mai bună. Cu care, dincolo de pasiune, s-a creat o prietenie trainică. O prietenie în care, îți vine din când în când și foarte des să-l săruți cu drag și să-l îmbrățișezi cu foc pe prietenul tău cel mai bun.
Ziua de azi e despre voi, femeile. Este ziua internațională de luptă împotriva violenței domestice asupra femeilor. Când sunt atâtea lucruri frumoase de făcut împreună, cred că violența domestică sub orice formă de abuz fizic sau emoțional nu trebuie tolerată deloc.
Sursă foto: perfecte.ro 

luni, 17 noiembrie 2014

Te salut, Generaţie Y!

Dragă coleg de generaţie, student trendy sau corporatist, angajat la privat sau la stat, aici sau în altă ţară dar conectat la realitatea de mâine prin smartphone, internet şi reţele sociale, am greşit. 
Am greşit pentru că nu am ştiut să îţi arătăm că ne pasă în mod real de faptul că tu eşti România de mâine. 
Nu-ţi plac partidele politice şi pe bună dreptate. Prea mult timp nu au ştiut să-ţi arate că le pasă de tine sau nu le-a păsat pur şi simplu. Te enervează să vezi oameni stiffed în spatele unor pupitre cu siglă de partid şi mari panouri în spate cum îţi spun ei realizările lor. Pe tine cum te afectează ce zicem? Vrei să facem mai mult încât să simţi în mod real că trăieşti într-o ţară mai civilizată. 
Vrei, la fel de mult ca şi mine, să avem o ţară cât mai fair. Ţi se ridică părul măciucă când auzi cuvântul partid. Nu mai vrei politică. Sau dacă se poate să fie o politică smart ca şi tine.
Ştiu însă că vrei ceva. Vrei să nu mai fii ignorat. Şi nu avem cum să ne mai ignorăm între noi. 
Când nu poţi schimba situaţia, cu siguranţă trebuie sa te schimbi pe tine însuţi. Sometimes you win, sometimes you learn. Asta trebuie să facem acum...Şi ştiu azi, mai bine ca oricând că tu, colegul meu din Y Generation, ai ceva de spus în România. 
Vroiam să te-ntreb, tu nu te-ai săturat de circul politic din România? Cred că, la fel ca şi mie, ţi s-a luat grav de tot scandalul zilnic. Vrei să fie linişte şi să ne vedem fiecare de ale noastre. Să ne facem treaba. Să fim profi. Să fim smart.
Da, am greşit. Nu am ştiut să-ţi arătăm că, cel pentru care ne-am luptat este la fel ca noi, simpatic, uman, ştie cum ne cheamă pe cei cu care lucrează, vrea să fim şi profi şi cu simţul umorului. Ţine la generaţia noastră pentru că şi el şi cei mai mulţi din jurul lui sunt foarte aproape de vârsta noastră. Are smartphone, Facebook şi citeşte cărţi de leadership. Şi el şi echipa lui au încă foarte multe de spus pentru ca tinerii din România să fie ceea ce merită să fie.
Spre deosebire de o parte din simpatizanţii celui ales, eu nu cred că cei care au votat altfel decât mine sunt proşti. Nu poţi vorbi despre democraţie călcându-i în picioare pe cei care nu gândesc ca tine. Poate crezi că tu ai dreptate și eu nu. Dar, pentru libertatea mea de a nu avea dreptate, mi-ar plăcea să ştiu că vei lupta mereu. 
Pentru că nu e nimic rău în România care să nu poată fi vindecat de ce este bun în România.

Codrin
Sociolog, politician şi coleg de generaţie Y

miercuri, 12 noiembrie 2014

Scrisoare către generaţia noastră

Dragă prietene, noi nu ne mai permitem să aşteptăm 20 de ani. Nici măcar 10 sau 5. Timpul nu mai are răbdare. Noi, cei născuţi între 1980 şi 2000 suntem denumiţi Generaţia Y. Suntem grăbiţi. Stăm mereu conectaţi la smartphone pe reţele de socializare. Avem şi tableta cu noi ca să fim siguri că nimic nu trece pe lângă, că știm tot și că suntem peste tot. Enervăm, în continuare, pe foarte multă lume...pentru că nu mai vrem să citim sute de pagini despre care nu ştim sigur că ne vor folosi. Pentru că le cerem părinţilor, profesorilor sau şefilor să ne respecte weekendul şi timpul liber. După şcoală sau slujbă, noi mai avem o viaţă la care ţinem foarte mult. O viaţă a noastră în care citim, în care ne căutăm pe sine, stăm cu prietenii sau cu familia. O viaţă în care călătorim. O viaţă în care vrem neapărat să aflăm care este misiunea noastră aici.
Unii spun că suntem dificili la liceu, facultate sau la serviciu. Poate. Pentru că vrem respect şi o plată corectă pentru implicarea noastră. Pentru că o jignire, o punere la punct gratuită sau o apostrofare fără sens ne face să ne demotivăm pentru restul zilei. Dar în 10 ani de acum înainte, 75% din forţa de muncă la nivel global va fi alcătuită din membrii generaţiei noastre, iar 15% dintre noi sunt deja la nivel managerial. Cu alte cuvinte, suntem ceea ce unii numeau şefi. Nu ne plac şefii care ne spun să facem ceva pentru că aşa vor ei. Vrem să înţelegem de ce trebuie să facem ceva. Nouă nu prea ne iese să fim şefi, nu ne-am dorit asta. Nouă ne plac liderii, adică şefii cărora le pasă de oameni. Citim şi postăm mereu despre viaţă şi oameni. Unii suntem mai pozitivi, alţii mai sceptici. Dar suntem cu toţii smart…şi de asta ştim că noi suntem cei pe care i-am aşteptat.
Duminică se votează din nou. Părinţii mei îmi repetau îngrijoraţi la Revoluţie, când aveam 9 ani : cineva ar fi spus la televizor că trebuie să aşteptăm 20 de ani, până când ne vom reveni după comunism. M-am revoltat atunci. Fără să vreau, am aşteptat mai bine de 20 de ani. Se împlinesc în curând 25 de ani de atunci. Ţara a început să arate altfel, mult sub visele şi aşteptările noastre. Totuşi, cu paşi mici, ea este, fără întoarcere, pe drumul spre o ţară europeană. Nu e nimic rău în România care să nu poată fi vindecat de ceea ce este bun în România. Nu mai sunt comunişti din vechiul regim printre noi, au dispărut natural într-un sfert de secol. Nu mai e lupta nebună între comunişti şi anti-comunişti. Nu mai există stânga sau dreapta care ne învrăjbeau atunci.
Duminică puteţi merge la munte, puteţi merge la un film la mall sau să vă bucuraţi de timp liber cu gaşca. Dar tot duminică puteţi alege să nu mai aşteptăm încă 20 de ani până când să avem o ţară ca afară. Puteţi ignora şi votul ăsta pentru că, mult timp, politicienii v-au ignorat total pe voi. Dar peste 20 de ani vă veţi dori să fi dat toate zilele de azi şi până atunci pentru a fi votat duminică. Pentru şansa de a alege să vă trăiţi tinereţea aici, în România.
Voi merge să votez pentru cineva, nu împotriva cuiva, pentru că e momentul să punem stop dezbinărilor care au îmbolnăvit România. Voi merge să votez pentru primul preşedinte al României care la Revoluţia din ’89 nu avea 18 ani împliniţi. La fel cum au făcut-o 700.000 dintre noi tinerii şi în primul tur. Gândim la fel, simţim la fel, iubim la fel. Atât de diferit şi totuşi la fel. Votează şi tu duminică! Generaţia noastră nu mai poate aştepta încă 20 de ani pentru o Românie unită şi puternică. Pentru o Românie smart cum suntem şi noi.

Codrin Scutaru
Sociolog

duminică, 28 septembrie 2014

Despre sondajele de opinie și alegeri

Este extrem de important în perioadele de pre-campanie și campanie electorală să se analizeze intenția de vot pentru principalii candidați sau partide. Trebuie însă să precizăm câteva aspecte care țin de exactitatea rezultatelor unui sondaj de opinie în privința intenției de vot:
1) Un eșantion reprezentativ mediu utilizat în sondajele de opinie are circa 1100-1200 de subiecți intervievați. Eșantionul reprezentativ ar trebui să fie un grup care să conțină toate tipologiile populației României (tineri, vârstnici, populație activă, bărbați, femei, în acceași proporție din populație), adică să fie o parte dintr-o fotografie mai mare care să reprezinte cât mai exact fotografia în miniatură;
2) Răspunsurile din rezultatele cu intenția de vot nu privesc toată populația ci doar pe aceia care zic că se vor prezenta la vot. Astfel, sondajele de opinie prezintă intenția de vot a circa 60-70% din eșantion pe un eșantion reușit din perspectiva unui sondaj electoral sau a circa 45-50% la un eșantion mai puțin utilizabil din acest punct de vedere. Un sondaj electoral este cu atât mai exact cu cât procentul celor care zic că se vor prezenta la vot este mai mare pentru că, în final, cei care votează contează din punct de vedere sociologic.
3) Un lucru foarte important de analizat în sondajele de opinie este marja de eroare, care trebuie trecută în metodologie. Una e să ai un sondaj de opinie cu o marjă de opinie de 3%, alta e să fie unul cu 5%. Sondajele precise au marjă de eroare mică.
În concluzie, un sondaj politic bun trebuie să aibă următoarele caracteristici: eșantionul să fie bine alcătuit pentru a fi reprezentantiv, procentul din eșantion al celor care spun că votează să fie cât mai mare, de circa 60-70%, marja de eroare să fie de maxim 3% și să fie făcut de sociologi cu experiență în studii cantitative la nivel național.
Un sondaj în care doar jumătate din eșantion răspunde la intenția de vot nu este unul precis din punct de vedere electoral. E ca și cum ai vrea să vezi fotografia mare a realității electorale prin intermediul unei mostre neclare, Un onorabil coleg sociolog spunea că atunci când ai fotografie de 2 megapixeli, simplă, de exemplu a cerului senin, e suficent un singur pixel încât să intuiești toată fotografia. Când însă avem de-a face cu o fotografie mai complicată, ai nevoie de o mostră mai mare de pixeli...adică de un eșantion cu un procent mai mare de votanți probabili, de o marjă de eroare mică ș.a.m.d.
Revenind la cazul României anului 2014 și alegerilor prezidențiale. Ultimele alegeri, cele europarlamentare ne dădeau următoarele rezultate:
1. PSD-UNPR-PC - 37,6%
2. PNL - 15%
3. PDL - 12,23%
4. Mircea Diaconu - 6,8%
5. UDMR - 6,3%
6. PMP - 6,2%
Candidatul alianței PSD-UNPR-PC, Victor Ponta are o medie de 42% în sondaje, fiind aproape de media scorului pe care alianța PSD-UNPR-PC îl înregistrează. Un aspect important este creșterea sa ușoară din ultima perioadă. Victor Ponta are potențialul de a adăuga scorului alianței politice un segment personal de electorat care-l creditează pentru reușitele sale ca prim-ministru.
Klaus Iohannis, candidatul ACL, revine ușor la scorul însumat al partidelor care-l susțin, adică 26-27%, după ce înregistrase o ușoară creștere imediat după ce devenise președinte PNL și candidat comun. 
Călin Popescu Tăriceanu are o medie de 9%, fiind peste scorul partidului său PLR (5-7%). Avantajul său este că reprezintă ca brand liberalii din România și perioada de creștere economică în care a fost prim-ministru. 
Elena Udrea se menține  la un scor de 6%, similar cu scorpul obținut de PMP la alegerile europarlamentare.
Pe partea electoratului care se consideră de dreapta, prezența candidaților Teodor Meleșcanu și Monica Macovei creează o provocare în plus pentru că aceștia vor lua în principal din voturile lui Klaus Iohannis și poate și din nehotărâții de acum care ar merge către PMP. 
Kelemen Hunor (UDMR) și Dan Diaconescu (PPDD) ar fi votaâi fiecare de circa 4% din electorat, însumând împreună un segment relativ stabil de 8%.
Scenariul cât se poate de realist și cu picioarele-n apă rece pentru Victor Ponta este un scor de 42% în primul tur. Călin Popescu Tăriceanu, Kelemen Hunor și Dan Diaconescu , având de ales între susținerea pentru Victor Ponta și cea pentru Iohannis, ar merge către prima variantă. Atât Ponta cât și Tăriceanu doresc refacerea USL. Astfel, rezultatul lui Victor Ponta în turul al doilea ar fi 42+9+4+4=59%.
Programul prezidențial al unui președinte unificator, al refacerii USL și axarea pe măsuri destinate creșterii economice și solidarității sociale pe plan intern și drumului euro-atlantic pe plan extern sunt repere prin care Victor Ponta și-a solidificat poziția în preferințele electoratului încă de la înceoutul campaniei electorale propriu-zise.

miercuri, 24 septembrie 2014

România bunului-simț și a normalității: Legea familiei

A venit momentul să facem ceva pentru românii de bun-simț care trăiesc corect în țara lor, respectă legile și își plătesc taxele. Românii serioși care muncesc din greu pentru un venit în jurul salariului mediu au nevoie de un semnal din partea statului și a celor care iau decizii.
Din păcate, societatea noastră a permis prea mult timp ascensiunea non-valorilor și incompetenților în dauna celor corecți. Promovarea mediocrilor în poziții cheie a dus la scăderea calității în serviciile publice și în performanța economiei.
Mulți tineri români, care termină o facultate în care au învățat din greu pentru diploma obținută, nu își găsesc un loc de muncă bine plătit și aleg să muncească în altă țară europeană sau din lume. Cei care rămân aici ezită să-și întemeieze familii și să facă copii. Românii de bun-simț din România au nevoie de un manifest de încredere că pot trăi cu demnitate în țara lor, la o calitate a vieții europeană.
Sunt mulți oameni săraci în România pentru care facem deja eforturi de a-i readuce în mijlocul societății. Nu putem să-i ajutăm pe cei care creează locuri de muncă dacă nu vom putea să-i ajutăm pe cei care se zbat în sărăcie.
Există însă o realitate clară pe care trebuie să o recunoaștem: tinerii români cu studii universitare, populația activă de până în 35-40 de ani, care câștigă un venit de nivelul salariului mediu, de circa 2000 lei brut, au datorii la bănci și au cheltuieli mari de întreținere și utilități. Le rămân astfel foarte puțini bani pentru consumul lor, al familiei și pentru a întreține unul sau mai mulți copii. Le vine tot mai greu să-și ajute părinții care se confruntă cu probleme de sănătate.
Pentru această populație activă, care reprezintă clasa de mijloc în formare din România și șansa țării noastre, a venit timpul să venim cu măsuri clare de sprijin. Vom lansa în curând în dezbatere publică o lege a familiei din România, o lege care să acompanieze românul pe tot parcursul vieții: de la sprijinul pentru copii, până la încurajarea familiilor din clasa de mijloc, facilități și servicii pentru cei corecți și serioși și integrarea vârstnicilor în viața familiei...O lege care să încurajeze românii de bun-simț să-și întemeieze o familie și să-ți crească copiii în România. 
Eu cred că putem construi cu determinare și echilibru, o Românie a normalității, așa cum sunt cei mai mulți dintre români. Cred în România celor care muncesc, a celor care învață, a celor educați în spiritul unui respect și unei politeți uitate astăzi. Cred în România celor care au speranța că pot trăi așa cum merită aici, ei, copiii și părinții lor.
Cred în România celor cărora le pasă. Și a venit momentul ca această Românie a normalității și a bunului-simț să vină definitiv la putere.
Astăzi, vă cerem vouă, majorității tăcute din România - vă cerem sprijinul în construirea acestei Românii!

sâmbătă, 30 august 2014

România pozitivă

Vorbim prea mult în România despre ce nu funcţionează, uitând ce anume ne face speciali. Media este plină de drame, catastrofe, lucruri negative. Duminica este o zi potrivită pentru a ne aduce aminte că există o Românie pozitivă. O Românie pe care o descoperim de Paşti, de Crăciun, în Bucovina sau Maramureş sau pur şi simplu în sânul familiei...la casa bunicilor sau într-un alt loc în care răul pare că nu a ajuns. 
Nu putem ascunde sub preş ce se întâmplă rău în ţara asta. Trebuie să realizăm că mai avem multe de făcut în educaţie. Trebuie să conştientizăm că de prea mult timp am promovat oameni mediocri, sterpi profesional, în poziţii care necesită pregătire de top. Ne pierdem astfel valorile. 
Românii care muncesc astăzi în companii sau instituţii internaţionale şi europene sunt capitalul care ne-ar fi ajutat să fim mai departe, dacă ştiam să-i păstrăm aici. Când revin în ţară, unii spun cu dor în suflet că ar rămâne. Nicăieri nu e ca acasa. Vor însă să se schimbe mai multe. Să fie mai puţin circ în societate. Să fie mai mult bun-simţ. Deja începem să facem paşi mici dar importanţi pentru asta. 
Ştiu că se întâmplă destule lucruri rele celor buni, că oameni slab pregătiţi dar cu alte calităţi încă sunt preferaţi în poziţii de responsabilitate în locul celor care au mers pe calea corectă a educaţiei, bunului-simţ şi performanţei profesionale dar cea mai importantă lecţie, în special pentru cei tineri, este că încă avem libertatea şi responsabilitatea să răspundem acestor nedreptăţi. 
Nu este nimic rău în România care să nu poată fi vindecat de ce este bine în România. 
În această zi de Duminică, să mergem într-un loc frumos din imediata noastră apropiere şi să ne gândim la ce putem face fiecare pentru a influenţa în bine drumul acestei ţări. Pentru că, din gândurile noastre bune de acum, ar putea veni şansa păstrării în această ţară a copiilor şi nepoţilor noştri...Din găsirea României pozitive ne vom păstra valorile şi sufletul neamului nostru mai aproape.